Riscurile în Activitatea de Creditare și Gestionarea Lor

Riscurile în activitatea de creditare şi gestionarea lor

Riscul de credit este specific băncilor a căror funcţie importantă în economie este creditarea. El poate fi definit ca riscul de dobandă, creditul sau ambele să nu fie rambursate la scadenţă sau să fie rambursate parţial.

Riscul de credit exprimă posibilitatea ca debitorii sau emitenţii de titluri să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţă, ca urmare a degradării situaţiei financiare a acestora, care poate fi determinate de condiţiile afacerii împrumutului sau de situaţia generala a economiei.

Incapacitatea de rambursare a creditului se datorează diferiţelor cauze de aceea se impune o abordare distinctă a riscului de credit şi anume: riscul afernet particularilor şi întreprinderilor şi riscul de ţară.

1. Riscul aferent particularilor şi întreprinderilor

În cazul acestora incapacitatea de rambursare este fie rezultatul unui decalaj între venituri şi cheltuieli, riscul fiind ca venitul viitor al acestora să se diminueze sau să dispară, fie împrumutatul nu îşi onorează obligaţiile din diferite motive necunoscute de bancă.

Riscul insuficienţei venitului viitor este mai greu de anticipat mai ales în condiţiile în care evoluţia inflaţiei impune o creştere a ratei dobânzilor bancare şi deci scumpirea credittului.

În cazul întreprinderilor incapacitatea de rambursare a creditului este cauzată de mediul înconjurător al întreprinderii. Mediul înconjurator este definit ca totalitatea factorilor exogeni întreprinderii de natura economică, politică, socială, precum şi situaţia ramurii în care activează întreprinderea, îşi pun amprenta în mod decisiv asupra activităţi întreprinderii.

Riscurile economice provin din bulversările provocate de schimbări în structura economică şi socială a unei ţări sau faze ale conjuncturii economice. În perioadele de recesiune întreprinderilor întâmpina dificultăţi majore până la faliment.

Situaţia şi evoluţia ramurii influentează în mod contradictoriu activitatea unor întreprinderi. Inovaţiile pot modifica procedeele de fabricaţie dar pot determina şi apariţia unor produse noi, mai competitive, determinând ca producţia unor întreprinderi să fie

mai puţin cerută pe piaţă , de aseamnea şi evoluţia gusturilor beneficiarilor unor produse pun în dificultate întreprinderea.

Banca trebuie să cunoască evoluţia mediului înconjurător al întreprinderii şi prin analiza ramurii în care aceasta activează. Aceasta trebuie să dispună de ofiţeri specializaţi pe sectoare de activitate, pentru ca acestea să-şi adapteze în mod continuu normele interne de analiză a bazei de credit a solicitanţilor.

Incapacitatea de rambursare a creditului poate proveni şi din cauza unor factori interni întreprinderii:

- Calitatea şi moralitatea managementului – este greu de apreciat de o bancă de aceea aceasta cere un curriculum vitae şi relaţii de la terţi privind managementul întreprinderii si relaţiile managementului cu personalul;

- Incapacitatea intreprinderii de a se adapta pieţei sau noului în materie de brevete, invenţii, inovaţii;

- Timpul în care se încasează creanţele de la beneficiari poate determina blocaje financiare şi deci dereglări în producţie şi în activitatea întreprinderii.

Managementul riscului de credit presupune: prevenirea riscului, măsurarea riscului şi gestiunea.

Prevenirea riscului vizează două aspecte : divizarea riscului şi constituirea garanţiilor.

Divizarea riscului are ca obiectiv disiparea riscurilor astfel încât legea probabilitaţilor să reducă posibilitatea înregistrării unor pierderi mari din partea băncii. Acest proces se face mai întâi între particulari şi întreprinderi, băncile fixându-şi plafoane de credit. Pentru întreprinderi banca îşi va repartiza riscurile acordând credite atât producătorilor mari cât şi celor mici, lucrând cu sectoare de activitate diferite şi având o reputaţie teritorială cât mai amplă.