Sistemul bancar românesc după 1990

Primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare pe teritoriul Romaniei dateaza din anul 167 e.n. si au fost descoperite intre anii1786-1855, fiind 55 de placi de piatra gasite intr-o zona de mine aurifere. Aceste placi dateaza din perioada Daciei Traiane si contin detalii referitoare la un contract privind infiintarea unei banci. Ea putea acorda imprumuturi in numerar si percepea dobanda.

In anul 1856 a fost creata prima banca, numita Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi. Banca a fost creata ca urmare a demersurilor unui bancher prusac, Nulandt si a fost concesionata acestuia. In anul 1857 acesta banca a dat faliment datorita nesinceritatii concesionarului, relei administrari, speculatiilor asupra efectelor comerciale, gresita repartizare si nevarsarea capitalului.

Dupa Unirea din 1859 Al.I.Cuza, in 1864, a fondat Casa de Depuneri si Consemnatiuni. In 1865 a fost creata la Bucuresti, Banca Romania care initial a avut atributii de banca de emisiune si scont, ulterior a devenit banca comerciala functionand pana in 1848.

Un moment important in evolutia sistemului bancar din din Romania il constituie anul 1867, anul in care a fost adoptat sistemulul monetar national. Unitatea monetara a Romaniei a devenit leul care se imparte in una suta parti denumite bani.

In aceiasi perioada au aparut si alte banci: Banca Albina din Sibiu, in anul 1872, care a fost si prima banca cu capital integral romanesc, Creditul Financiar Rural, in 1873 si Creditul Financiar Urban, in anul 1875.

Dupa anul 1880, a crescut numarul si importanta bancilor romanesti, de la 5 cate existau in perioada 1880-1890, la 215 in anul 1918. Existau banci cu capital strain: Banca Generala Romana, Marmorosh Blanc & Co, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana dar si banci cu capital romanesc: Banca Agricola (1894), Banca de Scont (1898), Banca Comertului din Craiova (1898) si Banca Romaneasca (1911).

Momentul de varf al sistemului bancar romanesc a venit insa intre anii 1928-1933, atunci cand pe teritoriul Romaniei existau peste 1.000 banci.

Criza economica din perioada 1929-1933 a determinat falimentul multor banci dar si o serie de fuziuni pentru a supravietui. Pentru a contracara efectele acestei "depresiuni" si a revigora sistemul bancar, in anul 1934 a fost infiintat Consiliul Superior Bancar care a adoptat mai multe legi:

- Legea pentru lichidarea datoriilor agricole si urbane;

- Legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca;

- Legea pentru inlesnirea si refacerea creditului

Aceste legi au contribuit la salvarea bancilor mai mari, totusi, din peste 1.200 de banci existente in 1934, in anul 1940 mai erau operationale 446, din care principalele erau: Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Italiana si Romana, care realizau peste 50% din totalitatea operatiunilor bancare din Romania.

Pana in anul 1947, sistemul bancar romanesc a cunoscut o dezvoltare remarcabila, bancile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale, insa dupa acest an, sistemul bancar a fost restrans, datorita trecerii la economia de comanda.

La 28 decembrie 1946, Banca Nationala a Romaniei e reorganizata. In anul 1948 toate bancile private au fost lichidate sau dizolvate. Exceptiile au fost: Banca de Credit pentru Investitii, Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni. Ultimele doua au fuzionat si au format Casa de Economii, Cecuri si Consemnatiuni, care in octombrie 1949 va primi denumirea de Casa de Economii si Consemnatiuni, detinand