Matricea vectorială a dezvoltării lui Igor Ansoff

Practica a confirmat parerea exprimata de M.J. Baker în 1975 conform careia o organizatie are la dispozitie numai un numar limitat de strategii de baza, care prin analogie cu cele militare, se pot exprima astfel:

- coexistenta pasnica sau a nu face nimic;

- asaltul direct sau competitia preturilor;

- asaltul indirect sau de flanc, ce foloseste produsul, distributia si/sau promovarea;

- ocolirea sau evitarea competitiei prin inovare;

- retragerea o decizie deliberata sau planificata de a renunta la angajare.

În literatura de specialitate exista numeroase definitii ale strategiei. Igor Ansoff în lucrarea sa aparuta în 1968, “Strategie du dévéloppement de l’entreprise” defineste strategia firmei drept “conceptia cu care firma îsi desfasoara activitatile sale, specificând procentul de crestere, domeniul de expansiune si directiile sale, punctele forte majore ce urmeaza a fi exploatate si profilul realizat”.

În lucrarea “Politica generala a întreprinderii” aparuta în anul 1997 se arata ca elaborarea strategiei firmei reprezinta alegerea domeniilor de activitate în care firma tinde sa fie prezenta si alocarea resurselor în maniera în care aceasta poate sa se mentina sau sa se dezvolte.

Prin abilitatea sa, managerul va selecta un numar restrâns de posibilitati strategice limitate, care se pot delimita în majoritatea cazurilor în functie de cele doua dimensiuni ale matricei vectoriale a dezvoltarii a lui Igor Ansoff: misiune sau piete (public sau cerere) si tehnologie sau produs (firme sau oferte). Acest model cu doua dimensiuni are În vedere prezentul (actualitatea) si noul, care conduc spre patru alternative competitive sau posibilitati de baza:

1. Patrunderea pe piata – se poate realiza numai daca încurajeaza clientii sa consume mai mult sau îsi va atrage potentialii clienti ori clientii altora, datorita avantajelor oferite în comparatie cu concurentii, ca: preturi, disponibilitate, servicii post-vânzare etc.;

Piata este principala modalitate prin care se verifica concordanta dintre nivelul si structura productiei cu nevoile sociale reflectate în cerere, analiza situatiei pietii, a elementelor ei componente: cerere, oferta, concurenta, constituie punctul de pornire în evaluarea corecta a potentialului pe care poate sa se bazeze întreprinderea în elaborarea unei strategii si politici realiste, care sa tina seama atât de particularitatile sistemului economic, cât si de tipologia mecanismelor concurentiale proprii, precum si de riscurile pe care atât mediul national, cât si cel international, le genereaza întreprinderilor

2. Dezvoltarea produsului – în functie de preferintele consumatorului îsi va diversifica produsele. Se pare ca este strategia preferata, întrucât producatorul îsi pune în valoare capacitatea de a se adapta la cerintele pietii; Testul de piata se realizeaza uneori în paralel cu testele functionale, el reprezentând un studiu de piata prin care se verifica acceptabilitatea produsului. Testarea de piata vizeaza selectarea formelor de testare, punerea în vânzare a produsului si observarea performantelor. Informatiile oferite ajuta la finisarea produsului, a unor caracteristici minore.