Module de Memorie

Argument

Arhitectura unităţii centralede prelucrare (CPU)şi a plăcii de bază (setul de cipuri)determina capacitatea memoriei fiyice a sistemului, precum şi tipurile şi formele de memorie care pot fi instalate. În decursul anilor, au existat două schimbări importante în ceea ce periveşte memoria calculatoarelor: memoria a devenit treptat mai rapidă şi a furnizat datele pe o magistrală cu lăţimea unităţii CPU şi de celeale controllerului de memorie. Într-un calculator modern, controllerul de memorie este încorporat în setul de cipuri al plăcilor de bază. Chiar dacă un sistem admite fizico cantitate de memorie dată, tipul de software pe care îl rulaţi poate dicta în ce măsură întreagă memorie poate fi utilizată sau nu.

Procesoarele 8088 şi 8086, cu 20 de linii de adresă, pot utiliza 1 MB (1024 KB) de memorie RAM. Procesoarele 286 şi 386X, cu 24 de linii de adresă, pot utiliza 16 MB de memorie. Procesoarele 386DX, 486, Pentium, Pentium MXX şi Pentium Pro, cu 32 de linii de adresă, pot utiliza 4 GB (4096 MB) de memorie, în timp ce procesoarele Pentium II/III şi 4, precum şi AMD Athlon/Duron, având 36 de linii de adresă pot gestiona cantitatea impresionantă de 64 GB de memorie. Procesor Itanium, cu 44 de linii de adresă, permite instalarea a 16 TB (terraocteţi) de memorie RAM fizică.

Cap.1. Module de memorie

Când procesoarele 286 şi mai puternice emulează procesorul 8088 (ceea ce se întâmplţ când sunt rulate programe de 16 biţi,cum sunt cele DOS sau Windows 3.x) ele implementează un mod de lucru la nivel hardware, cunoscut sub numele de mod real . Acesta este singurul mod de lucru disponobil în cazul procesoarelor 8086 şi 8088, utilizate la sistemele PC şi XT. În modul real, toate procesoarele Intel – chiar şi puternica fimailie Pentium – sunt limitate la utilizarea unui spaţiu de memorie de 1MB, la fel ca şi „strămoşii” lor (procesoarele 8086 şi 8088), iar din acest spaţiu îşi rezervă 384 KB. Numai în modul protejat procesoarele 286 sau mai puternice îşi pot utiliya întregul potenţial de de adresate a memoriei.

Sistemel din clasa P5 pot adresa 4GB de memorie, iar cele din clasa P6/P7 pot adresa 64 GB. Pentru a oferii o imagine a acestor capacităţi de adresare a memoriei, aflaţi că 64 GB (65.536 MB) de memorie ar costa aproape 20.000$. chiar dacă v-aţi putea permite toată această memorie, unele din cele mai mari module de memorie disponibile astazi sunz modulele DIMM de 1 GB. Pentru a instala o memorie RAM de 64 GB de module DIMM cu capacitatea cea mai mare, de câte 1GB, iar majoritatea sistemelor actuale au naumai patru sloturi DIMM.

Cele mai multe plăci de bază Pentium II au un maxim de 3-6 socluri DIMM, ceea ce permite o memorie maximă de 0,75-1,5 GB, dacă toate soclurile sunt ocupate. Aceste limitări suntimpuse de setul de ciprui pe piaţă care să permită acest lucru. Cele mai multe seturi de cipuri actuale sunt limitate la o memorie de 1 GB, deşi unele pot adresa 4 GB sau chiar mai mult.

Unele sisteme au şi alte limitări. Sistemele din clasa P5 au fost disponibile începând din anul 1993, dar numai cele construite începând din anul 1997 utilizează pentru placa de bază care folosesc cel mai nou set de cipuri din clasa P5. Intel 430TX, nu admit o memorie totală mai mare de 256 MB şi nu ar trebuii să aibă instalată o memorie totală mai mare de 64 MB, datorită limitărilor de adresare a memoriei prin cache. Nu instalaţi mai mult de 64 MB de memorie RAM într-un asemenea sistem decât dacă sunteţi sigur că placa de bază şi setul de ciprui permit funcţionarea memoriei cache de nivel 2 cu memoria suplimentară.