Securitatea în comerțul electronic

Capitolul I. Definirea şi conţinutul comerţului electronic

Într-un sens foarte larg, comerţul electronic este un concept care desemnează procesul de cumpărare şi vânzare sau schimb de produse, servicii, informaţii, utilizând o reţea de calculatoare, inclusiv internet-ul. În sens restrâns, comerţul electronic poate fi privit din patru perspective, şi anume:

1. din perspectiva comunicaţiilor - reprezintă furnizarea de informaţii, produse, servicii, plăţi, utilizând linii telefonice, reţele de calculatoare sau alte mijloace electronice;

2. din perspectiva proceselor de afaceri - reprezintă o aplicaţie tehnologică îndreptată spre automatizarea proceselor de afaceri şi a fluxului de lucru;

3. din perspectiva serviciilor - este un instrument care se adresează dorinţelor societăţilor, consumatorilor şi managementului în vederea reducerii costurilor şi creşterii calităţii bunurilor şi a vitezei de servire.

4. din perspectiva on-line - reprezintă capacitatea de a cumpăra şi de a vinde produse, informaţii pe internet sau utilizând alte servicii on-line.

Din punct de vedere teoretic, comerţul electronic este definit ca „o tehnologie modernă de a face afaceri, ce se adresează nevoilor organizaţiilor, comercianţilor şi consumatorilor de a reduce costurile tranzacţiilor o dată cu îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor şi creşterea vitezei de livrare.”(Revista Internet Computing)

Componentele comerţului electronic sunt :

1. Aplicaţii de comerţ electronic (stocuri, on-line banking, cumpărături şi vînzări on-line, mall-uri virtuale, home shoping, publicitate şi marketing on-line, călătorii, cumpărări de acţiuni, căutătri de job-uri, conducere de licitaţii,colaborări electronice în cercetare)

2. Utilizatori (cumpărători, vânzători, intermediari, servicii, management),

- Politici publice (taxe, aspecte de legislaţie şi securitate),

- Standarde tehnice (pentru documente de securitate, protocoale de reţea),

- Organizaţii (parteneri, competitori, asociaţii, servicii guvernamentale).

3. Infrastuctura: serviciilor de afaceri comune (plăţi electronice, cataloage electronice); distribuţia informaţiilor şi mesageriilor (EDI, poştă electronică, HTTP); publicării pe reţea şi a conţinutului multimedia (HTML, Java, WWW, VRLM); de reţea (telefonie, cablu, sateliţi, TV, VAN, LAN, intranet, internet, exatranet); intefeţelor(cu bazele de date, cu clienţi, cu aplicaţiile).

4. Managementul comerţului electronic

Aplicaţiile de comerţ electronic sunt dependente şi susţinute de patru mari domenii (piloni ai piramidei): utilizatorii, politicile publice, protocoalele şi standardele tehnice, alte organizaţii. Managementul comerţului electronic stă la baza piramidei şi coordonează aplicaţiile, infrastructurile şi bazele de date. Similar comerţului clasic, realizarea celui electronic presupune parcurgerea aceloraşi etape principale:

a). Atragerea cumpărătorilor, care poate fi asigurată prin diverse mijloace: reclame (banner-e) în pagini Web, mesaje de e-mail, televiziune etc. Această faza este orientată pe conţinut şi presupune furnizarea informaţiilor necesare potenţialilor cumpărători cu privire la produsele sau serviciile pe care le oferă comerciantul.

b). Derularea comenzii, proces care presupune existenţa unor mecanisme pentru crearea comenzii, transmiterea la comerciant, procesarea plăţii şi alte aspecte ale managementului unei comenzi.

c). Efectuarea plăţii. Ca şi în comerţul obişnuit, în cel electronic există mijloace variate de plată. Unele dintre ele sunt virtuale (pe Internet) şi reprezintă analogul celor din lumea reală: cărţi de credit, ordine de plată etc. Altele sunt specifice comerţului pe internet, utilizând tehnologii proiectate special pentru acesta.

d). Livrarea bunurilor sau serviciilor, care pot fi fizice sau digitale. În funcţie de tipul lor, livrarea poate fi on-line sau off-line.

e). Rezolvarea cererilor ulterioare ale cumpărătorilor. După ce procesul de vânzare s-a terminat, cumpărătorul poate avea unele întrebări sau probleme privind obiectul tranzacţiei.