Ceaiul Verde

Introducere

Ceaiul este o băutură atât de apreciată încât este cea mai consumată din lume după apă.Din ce în ce mai mult ceai este consumat în fiecare zi. Îl bem în fiecare zi, însă poate că nu am fost niciodata atât de curiosi încât să vrem să ştim atătea lucruri despre ceai.

Cu toţii căutăm metode care să ne menţină sănătoşi şi energici însă chiar dacă ceaiul verde se numără printre cele mai recomandate băuturi, puţini dintre noi ştiu despre el şi din păcate foarte puţini îl şi folosesc, cu toate că ceaiul verde are o putere extraodinară de a prelungii viaţa şi de a prevenii bolile, de aceea am ales să vorbesc despre el, poate măcar două, trei persoane vor începe să folosească acest ceai după ce voi prezenta acest referat

În mod obişnuit, ceaiul se bea neîndulcit, dar poţi folosi zahăr candel, brun sau alb, miere sau alţi îndulcitori în funcţie de gustul fiecăruia. Dacă esţi mai mult un amator de fructe, poţi încerca o infuzie de fructe. Aproape toate au la bază flori de hibiscus şi măceşe, care au foarte multă vitamina c.

Capitolul 1. Începuturile consumului de ceai verde

Istoria ceaiului verde este străveche şi are la bază mituri şi legende orientale. Din aceste poveşti ne putem da seama de calităţile ceaiului verde şi întelegem contextul în care s-a descoperit aceasta plantă, adevărat panaceu natural. Chinezii, care au descoperit planta din care se face ceaiul verde, au văzut mai întâi în ea un remediu natural. Legenda spune că în anul 2737 Î.d.Ch., împaratul Shen Nung a descoperit întâmplător proprietăţile ceaiului verde. Într-o zi, pe când se odihnea sub un arbore de ceai sălbatic, câteva frunze au căzut în vasul cu apă ce fierbea pe foc, iar băutura astfel creată s-a dovedit a nu avea doar un gust foarte plăcut, ci a fi şi energizantă şi răcoritoare. Shen Nung sau „Doctorul Divin” este un personaj mitologic, al doilea împărat al Chinei si lui i se datorează cunoaşterea plantelor medicinale şi a proprietăţilor lor; predecesorul său oferise oamenilor focul, iar al treilea împărat va releva taina fericirii prin descoperirea secretelor astronomiei.

Aşa au fost descoperite beneficiile ceaiului verde în urmă cu aproape 5.000 de ani în Asia, iar acesta era consumat în acele vremuri străvechi cu scopul de a anima spiritul participantilor la diversele ritualuri de meditaţie.

Chinezii numeau ceaiul verde „elixir al vieţii” şi apare menţionat în documente încă din secolul al III-lea Î.d.Ch. Era recomandat pentru a creşte nivelul de concentrare şi atenţia, dar se folosea şi pentru a combate starile depresive. Călugărul japonez Eisai, căruia i se datorează introducerea cultivării ceaiului verde în Japonia, scria în 1211: „Ceaiul verde este un medicament miraculos pentru menţinerea sănătăţii. Ceaiul verde are extraordinara capacitate de a prelungi viaţa. Oricine va cultiva ceai verde, lungă viaţa va avea”.