Istoria comerțului

Obiectul disciplinei este evolutia comertului internetional de-a lungul istoriei si in stransa legatura cu aceasta evolutie disciplina studiaza si evolutia comertului exterior roman. In studierea acestor probleme trebuie sa tinem cont de mai multi factori: timpul, spatiul si demografia.

De-a lungul istoriei perceptia asupra timpului si spatiului s-a modificat semnificativ. Din punct de vedere al timpului societatea umana a evoluat in cadrul mai multor epoci istorice: preistoria, antichitatea, evul mediu, epoca muderna si epoca contemporana. Deasemenea omenirea a evoluat in cadrul mai de transport reduse si lente. Pe de alta parte de la o perioada la alta valoarea spatiului a fost diferita, fiind conditionata de posibilitatile societatii umane de a valorifica resursele unui spatiu dat.

De-a lungul istoriei s-a produs o mutare a centrului economiei mondiale dinspre Extremul Orient (China, India), spre Orientul Mijlociu si spre lumea mediteraneana. Dupa marile descoperiri geografice, in sec. XV-XVI, centrul economiei mondiale s-a mutat in Atlantic iar statele avantajate au fost cele occidentale: initial Spania si Portugalia, ulterior Olanda si apoi Marea Britanie. Dupa al doilea razboi mondial pozitia de lider a fost preluata de continentul american.

Din punct de vedere al evolutiei demografice, aceasta a fost extrem de lenta pana in secolul XX. In antichitate populatia pamantului a fost estimata la 200-400 milioane de locuitori, ulterior datele devenind din ce in ce mai exacte. In 1650  550 milioane, in 1820  1 miliard, in 1927 - 2 miliarde, in 1960  3 miliarde, in 1977  4 miliarde, in 1987  5 miliarde, iar in prezent peste 6 miliarde.

Evolutii ale comertului international in Antichitate

Comertul Feniciei si Cartaginei

Fenicia, situata pe coasta rasariteana a Mediteranei, a jucat in Antichitate un rol deosebit in dezvoltarea comertului. Aceasta situatie a fost favorizata de asezarea strategica a Feniciei, la intretaierea a trei continente: Europa, Asia si Africa. Ca urmare Fenicia a jucat un rol imporatant in procesul de tranzit al marfurilor.

Negustorii fenicieni au ridicat in locurile strategice de pe coasta o serie de docuri , bazare, factorii comerciale si colonii. Prin intermediul acestor puncte comerciale ei si-au manifestat dominatia asupra comertului in bazinul Mediteranei. Initial au comercializat peste uscat, introducand ulterior in circuitul comercial cheresteaua de cedru si stejar folosita la constructiile navale si la sarcofagele faraonilor egipteni. Treptat un loc important in comertul Feniciei l-a ocupat uleiul de masline, vinul, produsele artei feniciene, tesaturile si armele. Deasemenea comertul cu sclavi din Etiopia, Grecia si Caucaz a fost deosebit de dezvoltat.

Fenicia si-a impus hegemonia in bazinul Marii Mediterane, in special dupa prbusirea puterii imperiului egiptean. In paralel cu aceasta ei au adus in circuitul comercial noi produse: cuprul, minereul de fier, marmura, etc.

Cea mai importanta colonie feniciana a fost Cartagina, colonia orasului Tyr. Intr-un timp foarte scurt Cartagina S-a transformat intr-un centru de mijlocire si tranzit realizat in special cu sclavi si fildes din Africa, cu tesaturi scumpe si covoare din Asia, cu aur si argint din Spania, cositor din Britania, ulei de masline si vin din Sicilia.