Marca Produselor în Promovarea Vânzărilor

Unul dintre elementele fundamentale ale activităţii economice a întreprinderilor este realizarea de produse de calitate superioară. Această tendinţă majoră este de o vitală importanţă în economia de piaţă, ca urmare a accentuării competiţiei, când se afirmă cu adevărat numai acele produse care se disting prin nivelul tehnic, prin caracterul lor modern, prin trăinicie şi precizie în funcţionare, prin gradul înalt de finisare.

Când rigorile calităţii nu sunt respectate, când pe poarta fabricii ies produse care din punct de vedere al execuţiei, al calităţii, nu satisfac cerinţele, prestigiul acelei fabrici este direct prejudiciat. situaţia afectează nu numai interesele întreprinderii implicate, ci şi interesele economiei naţionale, mai ales când produsele respective sunt livrate pe piaţa externă.

Executarea şi punerea în circulaţie a unor produse cu deficienţe de calitate, rezultate ale nerespectării prescripţiilor tehnologice şi lipsei de exigenţă a organelor de control, atrage nu numai consecinţe economice negative, dar şi o diminuare a prestigiului colectivului întreprinderii unde s-a fabricat. Ca urmare se pierde încrederea în marca firmei. Deci, între calitatea produselor şi marca fabricii există o strânsă legătură, prestigiul mărfii unui produs indentificându-se cu prestigiul însuşi al colectivităţii care l-a realizat.

În economia modernă, atât mărcile de fabrică, cât şi cele sub care se comercializează produsul au un rol deosebit de important în acţiunea de promovare a vânzărilor pe piaţa internă şi externă. Mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu sunt semne distinctive, folosite de întreprinderi pentru a identifica cu uşurinţă produsele şi a deosebi lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor întreprinderi. Ajutând la identificarea produselor similare, prin comparaţia caracteristicilor va stimula îmbunătăţirea calităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor de către fiecare producător concurent.

Funcţiile pe care le îndeplinesc mărcile sunt în general următoarele:

- indică originea produsului, întreprinderea care l-a fabricat; ca urmare marca se confundă cu producătorul;

- garantează calitatea produsului (confirmă încrederea manifestată de cumpărători în însuşirile de calitate ale produsului cumpărat);

- stimulează solicitarea şi cumpărarea produsului (între un produs marcat şi unul anonim, cumpărătorul preferă întotdeauna produsul marcat);

- contribuie la desfăşurarea unei concurenţe loiale, deoarece înlătură posibilitatea de a confunda un produs fabricat de o întreprindere cu acelaşi produs realizat de altă întreprindere;

- permite organizarea şi controlul pieţei, eliminând confuziile dintre produse, mărci sinonime, producători;

- îndeplineşte funcţia de monopol, de astă dată în sensul pozitiv al noţiunii, deoarece marca este apanajul unui produs al unei întreprinderi;

- stimulează pe producători pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, deoarece cumpărătorul se va îndrepta spre produsul cu marca a cărei calitate a verificat-o;

- asigură creşterea răspunderii producătorului pentru calitatea produselor puse în circulaţie, deoarece mărfurile de calitate slabă vor rămâne nevându-te, iar producătorul nu-şi va putea recupera cheltuielile efectuate pentru fabricarea lor;

- asigură condiţii pentru elaborarea de studii de piaţă privind ponderea participării unui producător în piaţa totală a unui produs.

Marca produsului este reprezentată printr-un sistem figurativ simplu care constituie emblema (stea, clopot, ancoră, figură geometrică, arbore, ş.a.). De fapt, emblema este blazonul, sigla mărcii, expresia figurativă a mărcii fabricii sau reţelei comerciale. Deci, semnificaţia mărcii pentru un produs este definită şi prin emblemă – ca semn distinctiv al evidenţierii acesteia. Ca urmare, o modificare a emblemei nu-i schimbă obiectul pe care îl reprezintă, care a fost şi rămâne marca produsului sau a firmei.

Emblema rămâne, totodată, simbolul mărcii. În anumite situaţii se produce o contopire a emblemei cu marca în sensul că simbolul ales exprimă relativ fidel produsul pe care-l reprezintă. În diverse împrejurări se utilizează noţiunea de “vinietă”, care practic este o emblemă, reprezentată printr-un ansamblu de figuri, o compoziţie mai mult sau mai puţin artistică, o dispunere de linii sau un desen fără un subiect determinat, dar care nu se repetă, de regulă, la alte mărci şi embleme.