Migrația în România

Introducere

Migraţia nu reprezintă un fenomen nou, ea a existat din totdeauna în diferite forme de manifestare. Cu toate acestea, în România s-a dezvoltat cu precădere după anul 1989.

Odată cu dispariţia regimului comunist, ţările din Estul Europei au încercat să scape de trecut prin integrarea în Uniunea Europeană. Au urmat o serie de negocieri, ce constau în schimbarea legislaţiei, a strategiei de apărare, a politicilor publice, inclusiv politicile privind migraţia.

Această lucrare are drept scop în primul rand analiza și modul în care sunt respectate legile care privesc lucratorii imigranți în interiorul Uniunii Europene, în al doilea rand cazul Romaniei dupa ce acesta a aderat la Uniunea Europeană.

Migraţia sau deplasarea rapidă a forţei de muncă spre ţările din Vestul Europei, reprezintă pentru România o situaţie destul de gravă. Aceasta este marcată de implozia economiei de tip socialist, apariţia extrem de rapidă a unei categorii de oameni foarte bogaţi şi sărăcirea rapidă a populaţiei, concomitent cu creşterea infracţionalităţii economice, financiare şi de drept comun.

Pentru ca fenomenul migraţiei sî fie înțeles mai bine şi măsurile care sunt luate de politicile publice, este necesară definirea conceptului. Astfel, ma voi opri asupra noţiunilor de „migraţie” şi „politici publice”pentru a le defini. Am considerat că este necesară clasificarea politicilor publice, a fenomenului migraţiei. Un alt argument prezentat în lucrare este unghiul din care este privită migraţia în urma aderării României la Uniunea Europeană. Migraţia populaţiei poate fi văzută ca o rezultantă a instabilităţii politice, nerespectării drepturilor omului şi a minorităţilor. Poate fi influenţată de exportul de populaţie excedentară, de escaladarea crimei organizate şi a terorismului internaţional. Toate acestea sunt completate de intensificarea traficului necontrolat de persoane.

Politicile publice, sunt acele acţiuni luate de către guvern (central sau local) ca un răspuns la problemele cu care se confrunta si care vin de la societate. Este vorba despre politici publice atunci când una dintre autoritățile publice, centrale sau locale, încearcă, ajutandu-se de un program de acţiune coordonat să modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.

Procesul de realizare a unei politici publice cuprinde şase etape:

1. Identificarea problemei - are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup reuşesc să atragă atenţia asupra unei probleme, spre soluţionare, prin intervenţia puterii publice.

2. Punerea pe agenda politică - este faza în care problema identificată este luată serios în consideraţie de către oficiali (putere publică şi politică). Nu toate problemele identificate ajung şi pe agenda politică.

3. Formularea cadrului de politică publică - atunci când o anume problemă ajunge să fie considerată de către oficiali, nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată. Cineva trebuie să dezvolte un program care să se refere la rezolvarea problemei.

4. Adoptarea unei politici publice - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume program să fie adoptat ca şi program guvernamental. În această fază sunt concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea iniţială asupra unei politici publice.

5. Implementarea unei politici publice - este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administraţiei este decisiv.

6. Evaluarea de politici publice - care are ca scop determinarea eficienţei unei politici publice. Se analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea scopurilor iniţiale

Orice politică publică are trei elemente esenţiale :

- definirea problemei este elemental central al declaraţiei politice; scopurile pe care politica îşi propune să le atingă: scopurile genrale; scopurile specifice ale unei politici; instrumentele sau mijloacele prin care se abordează problema şi sunt atinse scopurile.

Termenul de “migraţie” provine din latinescul migratio, -onis, cu diferite sensuri. Una dintre acestea se referă la „deplasarea în masă a unor triburi sau a unor populaţii de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali”. Din punct de vedere sociologic, “migraţia” are următorul sens: „deplasare în vederea schimbării locului de trai şi de muncă, determinată de factori sociali, politici, economici sau naturali”.

Migraţia nu este un fenomen de actualitate, ea a existat din totdeauna. În mod individual sau colectiv, voluntar sau forţat, oamenii şi-au schimbat locul de rezidență în interiorul țării în care aceștia locuiesc sau în afară, asociind de fiecare dată actul migraţiei cu realizarea unor visuri vizând oportunităţi şi certitudini noi.