Comunicarea în Cadrul Grupurilor de Munca

COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPURILOR DE MUNCĂ

Conceptul de grup de muncă

Grupul de muncă reprezintă un număr de persoane (minim două), care realizează o activitate sau o acţiune comună sub conducerea unui manager.

Fiecare membru îşi concentrează eforturile asupra obiectivului comun, dar contribuţia lor diferă sub aspect cantitativ, calitativ, ca intensitate şi natură. Membrii grupului sunt reciproc dependenţi.

Scopul grupului de muncă este lucrativ (confecţionarea unui produs, repararea unui utilaj etc.) sau creativ (descoperirea unui nou produs, proiectarea unui utilaj, reorganizarea unui loc de muncă etc.).

Obiectivele fiecărui grup de muncă decurg din obiectivele generale ale organizaţiei din care acesta face parte. Grupurile sunt flexibile şi se modifică în funcţie de desfăşurarea activităţii.

Referitor la formarea grupului de muncă există mai multe teorii:

• teoria sociometrică, ce susţine că rolul principal în formarea grupului de muncă trebuie să-l aibă relaţiile de atracţie şi simpatie dintre componenţi; între membrii grupului există în acest caz un grad ridicat de cooperare şi înţelegere; acestea pot duce în final la rutină, dezinteres, performanţe scăzute;

• teoria dinamicii de grup, care recomandă formarea grupului de muncă în jurul unor oameni dinamici, competenţi şi performanţi, care prin provocarea unor dezacorduri şi stări conflictuale determină progresul.

Caracteristicile grupului de muncă

Grupul de muncă se caracterizează prin:

- unul sau mai multe obiective comune, care trebuie realizate prin participarea tuturor;

- norme de comportament şi de conduită acceptate şi respectate de fiecare membru;

- un anumit statut (îndatoririle, drepturile şi obligaţiile persoanei) pentru fiecare membru şi un anumit rol (maniera individului de a-şi asuma funcţiile care decurg din statut);

- existenţa, între membrii grupului, a unor relaţii socio-afective care pot favoriza sau frâna realizarea obiectivelor.

Desfăşurarea activităţii în cadrul grupului de muncă prezintă:

- avantaje: potenţial de informaţii mai mare; experienţă mai mare; fundamentare ştiinţifică a deciziilor;

- dezavantaje: presiuni sociale; apariţia unei figuri dominante; constrângeri de timp; dezacorduri frecvente.

Conducerea grupului de muncă

În cadrul grupului de muncă, managerul are rolul de a conduce şi de a îndruma.

Membrii grupului pot fi din punct de vedere profesional şi comportamental: excepţionali, foarte buni, buni, slabi. Este necesar să se asigure condiţii ca cei excepţionali să-şi aducă contribuţia maximă, iar cei buni să fie ajutaţi să se dezvolte. Pentru a îndruma oamenii, sunt necesare diferite însuşiri, cum sunt subtilitatea şi abilitatea.

Managerul trebuie să fie conştient de aspectele pe care le implică îndrumarea subordonaţilor, deoarece în acest proces există riscul de a se schimba el însuşi.

Pentru a forma un grup managerul trebuie:

- să acorde încredere subordonaţilor;

- să le ofere toate informaţiile necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii;

- să rezolve conflictele de muncă astfel încât să nu influenţeze negativ colaborarea;

- să fie sincer şi transparent faţă de grup;

- să acţioneze ca un „dirijor de orchestră”;

- să organizeze un feed-back permanent şi să ţină cont de el.

În domeniul relaţiilor interumane, managerul trebuie să ştie că membrii unui grup:

- îndeplinesc diferite roluri care le marchează nevoile, comportamentul, activităţile: factori de producţie, membri de familie, participanţi la comunităţi etnice, religioase şi politice, consumatori de bunuri şi servicii, cetăţeni;

- au individualitate proprie;

- au o anumită pregătire profesională, culturală dobândită până în momentul încadrării.

Relaţiile interpersonale în cadrul grupului pot fi: oficiale (formale) şi informale (stabilite pe baza unor afinităţi personale). După efectul pe care îl produc, relaţiile interpersonale pot fi de interes-dezinteres, satisfacţie-insatisfacţie, bună dispoziţie-indispoziţie.