Teoria cultivării

Aspecte generale

Teoria cultivarii, dezvoltata de George Gerbner, în 1977, afirmă faptul ca televiziunea are puterea sa influenteze realitatea noastră, și este "in primul rand responsabila de percepțiile noastre privind normele și realitatea cotidiene (Infante et al., 1997, p.. 383) Gerbner crede ca televiziunea a fost o parte centrala a culturii americane, si din aceasta cauza aceasta a devenit principala sursă de informații în societatea americană. "" Televizorul a devenit un membru cheie al familiei, cel care spune cele mai multe dintre poveștile in cele mai multe cazuri ", a scris lui Gerbner și colaboratorii săi (Gerbner, Gross, Morgan, si Signorielli, 1980, p. 14;.. Severin & Tankard, 1997, p. 299). Această preocupare pentru importanta televiziunii in America a condus in continuare la dezvoltarea și cercetarea teoriei cultivarii. Gerbner si-a verificat studiile sale folosind comparații intre « light television viewers» si « heavy television viewers” și percepția lor asupra realității. El și colaboratorii sai săi au concluzionat ca heavy television viewers tind sunt mai predispusi sa perceapa lumea asa cum este prezentata la televizor. De fapt, acestia au tendința de a vedea lumea ca pe un loc mai infricosator (Severin & Tankard, 1997).

In cercetarea sa, Gerbner imparte pe cei care se uita la tv. in persoane care privesc mai mult de patru ore pe zi („heavy viewers”) si persoane care se uita mai putin la tv. („hight viewers”), aratând ca privitorii « grei » au o conceptie despre lume « cultivata » (dependenta) de conceptia distribuita de televiziune (G. Gerbner, The Mainstream of America: Violence Profile in: Journal of Comunication, nr. 30/1980, p. 14). Pornind de aici, Gerbner si colaboratorii sai au creat atât un cadru teoretic, cât si o strategie empirica pentru studiul impactului violentei televizate asupraconvingerilor oamenilor. Abordând efectele cultivarii, cercetatorii au analizat in mod special modul in care violenta prezentata la tv. exagereaza ingrijorarea oamenilor in legatura cu crima.

Hawkins și Pingree au incercat sa dezvolte ipoteza teoriei cultivarii analizand procesele de invatare implicate. Ei au analizat relația dintre cultivarea "in condiții sociale și psihologice diverse, precum și incercarea de a lega cultivarea mai direct de tipuri particulare de continut mediatic" (Hawkins & Pingree, 1980, p.. 201). Cercetarea s-a axat pe aspecte demografice, care includ vârsta și obiceiurile de vizionare și conditiile psihologice care includ capacitatea cognitiva și a perceperea realitatii televizate. Cercetarea lor a confirmat argumentele aduse de Gerbner referitoare subiectele televizate si contributia mesajelor la formarea prejudecatilor si perceptiilor.. Mai mult decat atat, ei au descoperit ca teoria cultivării nu poate fi explicata in afara condițiilor de cercetare. Cu toate acestea, rezultatele cercetării lor indica varsta sau capacitatea cognitiva determina gradul de cultivare (Hawkins & Pingree, 1980).

Criticile aduse teoriei cultivării. Deși informatiile timpurii au susținut teoria cultivării, cercetarii au criticat ipoteza lui Gerbner (Infante et al., 1997). Critici cum ar fi Michael Hughes (1980) și Paul Hirsch (1980) au considerat cercetarea lui Gerbner ca fiind eronată și mult simplificata. Hughes a crezut ca televiziunea în societatea americană poate fi legată de raspandirea culturii și de modificari ale structurii sociale , ambele afectand comportamentul tuturor persoanelor indiferent de cât de mult se uită la televizor (Hughes, 1980). Hughes (1980) și Hirsch (1980) au revazut cercetarea folosind aceeleasi metode utilizate si de Gerbner. Cu toate acestea, Hughes a reexaminat datele demografice referitoare la sex, vârstă și venituri prin introducerea de variabile abstracte cum ar fi numarul de ore lucrate pe săptămână, frecventarea bisericii și venit. Dupa reanalizarea datelor folosind aceste variabile, Hughes (1980) și Hirsch (1980) au descoperit ca relatia dintre frică și frecvența comportamentelor celor care vizionează programe tv a dispărut. În plus, cercetarea Hughes a contestat afirmatia lui Gerbner potrivit careia conținutul de televiziune este atat de violent incat determina « heavy viewers » sa perceapa violența ca realitate (1980). Hughes a sustinut nevoia de cercetare in vederea determinarii efectelor pe termen lunga al expunerii excessive la media. Hirsch (1980) a ajuns la concluzia ca teoria cultivării este neargumentata indeajuns, nejustificata si prematura.