Contabilitatea normativă

Situaţiile financiare reprezintă documente de sinteză şi raportare financiară întocmite de către întreprinderile din lumea întreagă, documente ce prezintă, într-o structură formalizată informaţii necesare majorităţii utilizatorilor. Apariţia unor diferenţe în modul de abordare a situaţiilor financiare este generată de anumiţi factori sociali, economici şi juridici. În scopul atenuării acestor diferenţe a fost creat Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate ( IASC/IASB).

Consiliul IASC/IASB consideră că situaţiile financiare întocmite în acest scop răspund necesităţilor comune majorităţii utilizatorilor, întrucât aproape toţi utilizatorii iau decizii economice pentru: a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital; a evalua răspunderea sau gestionarea managerială; a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi; a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii; a determina politicile de impozitare; a determina profitul şi dividentele ce se pot distribui; a reglementa activitatea întreprinderilor.

Cadrul general stabileşte conceptele care stau la baza întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare pentru utilizatorii externi. Situaţiile financiare constituie o parte a procesului de raportare financiară, iar un set complet de situaţii financiare include de regulă un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, o situaţie a modificărilor poziţiei financiare, precum şi alte situaţii şi materiale explicative care sunt parte integrantă a situaţiilor financiare. De asemenea, pot fi incluse materiale şi informaţii suplimentare sau derivate care vin în completarea acestora, cum ar fi spre exemplu, infomaţiile financiare despre segmentele industriale şi geografice; prezentarea efectelor variaţiei preţurilor. Cadrul general se aplică situaţiilor financiare ale tuturor întreprinderilor comerciale, industriale, fie din sectorul public, fie din cel privat. Întreprinderea raportoare este întreprinderea pentru care există utilizatori de informaţie pentru care situaţiile financiare reprezintă principala sursă de informaţii financiare.

I. Utilizatorii şi necesităţile de informare ale acestora

În cadrul utilizatorilor de informaţii sunt cuprinşi investitorii prezenţi şi cei potenţiali,

personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, Guvernul şi instituţiile acestuia, precum şi publicul. Aceste categorii folosesc situaţiile financiare pentru a–şi satisface diversele necesităţi de informaţii.

A. investitorii: includ ofertanţii de capital şi consultanţii acestora, indivizi preocupaţi de

riscul inerent tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă;

B. angajaţii: reprezentaţi de către personalul angajat şi grupurile lor reprezentative (sindicate), sunt interesaţi de informaţii privind stabilitate şi profitabilitate întreprinderilor lor, precum şi de informaţiile care le permit să evaluaze capacitatea întreprinderii de a oferi remuneraţii, pensii şi oportunităţi profesionale;

C. creditorii financiari: sunt cei interesaţi de informaţiile care le permit să determine dacă împrumuturile acordate şi dobâzile aferente vor fi rambursate la scadenţă;

D. furnizorii şi alţi creditori comerciali : sunt interesaţi de informaţiile care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă;

E. clienţii: sunt interesaţi de informaţii cu privire la continuitatea activităţii unei întreprinderi, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu întreprinderea respectivă sau sunt dependenţi de ea;

F. Guvernul şi instituţiile sale: sunt interesate de alocarea resurselor şi, implicit, de activitatea întreprinderilor, solicitând informaţii pentru a reglementa activitatea întreprinderilor, pentru a determina politica fiscală şi pentru calculul venitului naţional;

G. publicul: este influenţat de către întreprinderi într-o varietate de moduri, cum ar fi: întreprinderile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală, având în vedere numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali.

Responsabilitatea principală de a întocmi şi de a prezenta situaţiile financiare ale întreprinderii revine conducerii acesteia, managerii întreprinderilor fiind astfel direct interesaţi de informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, care ajută la realizarea proceselor de planificare, luare a deciziilor şi control.