Gestiunea Stocurilor

1. NOŢIUEA DE STOCURI

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vandute în situatia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internatională a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începand cu 1.01.1976 şi revizuită în anul 1993 defineste stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al acestora cuprinde preţul de cumparare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare.

Stocurile reprezintă parte componentă a activelor . Un activ este "o resursa controlată de o întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute şi care se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare către întreprindere". Activele trebuie să fie recunoscute atunci când:

• Este probabil să genereze beneficii economice viitoare către sau dinspre întreprindere; şi

• Elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.

In mod normal, recunoasterea stocurilor nu pune probleme. Totusi, există cazuri în care forma legală a tranzacţiilor nu reflectă realitatea economică. În asemenea cazuri, trebuie utilizat principiul prevalenţei economicului asupra juridicului pentru a determina dacă stocurile respective trebuie să fie recunoscute ca active .

Stocurile pot fi:

1.1 Bunuri achizitionate în scopul revânzării ( marfă cumparată de un comerciant cu amanuntul şi destinată revânzarii) sau orice altă achiziţie având acest scop;

1.2 Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;

1.3 Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;

1.4 Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut incă venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii.

In contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate şi delimitate în functie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:

2.2 Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau partial, în stare initială sau transformată;

2.3 Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile care participă indirect sau ajuta activitatea de exploatare fara a se regăsi, de regula, în produsul rezultat;

2.4 Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite şi produselor reziduale;

2.5 Animale care nu au indeplinit condiţiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrasat, păsările şi coloniile de albine;

2.6 Producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricaţie, produse nesupuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate;

2.7 Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpără în vederea revânzării ;

2.8 Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecţia mărfurilor pe timpul transporturilor şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.

Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele şi amenajările provizorii.

In Romania, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991 este dată următoarea definiţie acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor şi comenzilor în curs de execuţie cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale, destinate:

- fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;

- fie a fi consumate la prima lor utilizare.

Obiectivele contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie sunt, în principal legate de realizarea funcţiilor comerciale ale întreprinderii.