Istoricul contabilității

Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor, in care scop se ocupa cu "masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice", in care scop "trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori". Contabilitatea ca stiinta cu caracter teoretic si aplicativ in economie s-a nascut din necesitatile practice ale productiei materiale si s-a dezvoltat o data cu aceasta. Contabilitatea s-a nascut odata cu economia de subsistenta a comunei primitive, desenele din pesterile rupestre nefiind altceva decat forme incipiente ale „socotelilor”: cate animale au fost, vanate si mancate, cate piei s-au jupuit si cate haine au rezultat, etc. Ca stiinta , istoria permite explicarea fenomenelor si fortelor ce actioneaza asupra lor. „Concepţia materialista despre istorie porneşte de la teza ca producţia si, alături de producţie, schimbul produselor ei constituie baza oricărei orânduiri sociale; ca, in fiecare societate care apare in istorie, repartiţia produselor si o data cu ea, impartirea sociale in clase sau stări sociale sunt determinate de ce anume se produce si de felul in care se face schimbul acestor produse”. Relatiile sociale de productie si de schimb si-au gasit expresia, la inceput , in insemnari contabile izolate , iar mai tarziu in sistemul acestora. In aceste conditii, contabilitatea este strans legata de procesele economice si de ratiile de productie , care se schimba in diferitele etape istorice ale societatii. Pe masura dezvoltarii fortelor de productie si a relatiilor de productie, contabilitatea a dobandit anumite particularitati si a devenit mai importanta si mai necesara. In aceasta privinţa K. Marx arata urmatoarele :” Contabilitatea, in calitate de control si de sintetizare ideala a procesului, devine cu atat mai necesara cu cat procesul se efectueaza mai mult pe scara sociala si isi pierde caracterul pur individual; ea este deci mai necesara in productia capitalista decat in productia mestesugareasca sau taraneasca faramitata , este mai necesara in productia in comun decat in producţia capitalista.” Relevanta istoriei contabilitătii este prezentată tridimensional de G. Previts din urmatoarele perspective: pedagogica, politica si cea a practicii contabile: Perspectiva pedagogica este sustinuta de cateva justificari ale nevoii de istorie in cadrul procesului didactic, elemente de natura a atenua limitele existente, cum ar fi:

• o profesie ce are la baza o traditie ar trebui sa-şi formeze membrii in spiritul aprecierii acesteia;

• importul unor elemente de noutate (elemente conceptuale, studii critice de tip pozitiv) poate fi facut in mod fragmentat sau recunoscut în mod inadecvat pe termen lung in cazul in care documentarea si prezentarea acestora a fost facuta de persoane care nu au cunostinte istorice in domeniul contabilitatii;

• neluarea in calcul a aspectelor istorice cu privire la dezvoltarea teoriei si practicii contabile pot conduce la situatii in care adeptii cercetarilor de tip empiric risca sa isi bazeze investigatiile pe

fundamentari nejustificate despre trecut.

Perspectiva politica se refera la legatura dintre sfera politica si cea a contabilitatii. Spre exemplu, analiza stenogramelor sedintelor legislative ofera informatii utile despre politica guvernamentala si intentiile viitoare.

Perspectiva practicii contabile se refera la faptul că practicienii pot dobandi cunostinte cu privire la metodele si practicile contabile utilizate in trecut, ce vor servi drept baza pentru evaluarea succesului procedurilor utilizate sau vor constitui premise ale disparitiei acestora.

Pentru C. G. Demetrescu, cercetarea istoriei contabilitatii este un proces din care „se pot culege informatiuni pretioase, care pot fi folosite in cercetarile ce urmeaza a intreprinde cei ce cauta sa-i fixeze principiile pe care se sprijina aceasta stiinta in aplicaţiunile ei”. Pe de alta parte, I. Ionascu si D. Calu apreciaza utilitatea cercetarii istoriei contabilitatii prin prisma faptului ca aceasta: „ poate contribui la ameliorarea normalizarii contabile, prin evitarea erorilor care au aparut in istoria procesului de <<codificare>> contabila; poate constitui un instrument complementar in procesul didactic, deoarece o prezentare a evolutiei istorice a unor concepte si tehnici contabile poate permite o mai buna intelegere a doctrinei si practicii contabile contemporane; reprezinta un ghid in rafinarea limbajului contabil, prin studiul istoric al sensului diferiţilor termeni contabili; poate constitui un instrument de gandire alternativa in contabilitate, prin abordarea istorica si comparativa a doctrinelor si practicilor contabile”. In prezent, in domeniul contabilitatii, studiul perioadelor trecute este realizat la nivel

international in cadrul a doua discipline: istoria contabilitatii si contabilitatea comparata. Sfera de

cercetare in cadrul contabilitatii comparate presupune atat o incursiune in prezent, la nivelul

diferentelor contabile existente intre tari, cat si una in trecut. Din aceste doua discipline, prin

fenomenul de hibridare, a rezultat un nou domeniu de cercetare, istoria contabilitatii comparate

internaţionale. Necesitatea acestui domeniu de cercetare este explicata de P. Walton astfel: „oricine doreste sa studieze raportarile financiare actuale intocmite dupa normele nationale ale unei anumite tari trebuie sa cunoasca cum au evoluat reglementarile respective de-a lungul timpului pentru a fi n masura sa inteleaga situatia actuala”. Lipsa de informatii istorice la nivelul mai multor tari este sesizata adesea ca fiind un impediment in cercetarea istorica comparata.

EVOLUTIA CONTABILITATII

Cand a aparut contabilitatea? Poate ca odata cu aparitia omului pe pamant sau poate ulterior. Totul depinde de sfera in cadrul careia ne circumscriem. Cert este faptul ca, in timp, a cunoscut diverse forme, cea mai performanta dintre ele fiind contabilitatea in partida dubla, sistem utilizat si in prezent la scara internationala.

Conform unor surse documentare primele insemnari contabile au fost facute cu 20.000 - 30.000 ani i.Cr. sub forma unor crestaturi pe oase de animale. Potrivit datelor prezentate in cadrul unui site internet ce vizeaza aspecte ale istoriei contabilităţii, primele „inregistrari” contabile au fost facute in anul 7.500 i.Cr. prin utilizarea semnelor. De la aceasta forma incipienta de contabilizare, in timp s-a ajuns la tehnici tot mai perfectionate. Un moment de „revolutie” in istoria contabilitatii il reprezinta publicarea de catre Luca Paciolo (Pacioli) a unui tratat de contabilitate in partida dubla, inclus intr-o lucrare mai ampla de matematica numită Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalità. Prin aceasta lucrare este popularizata contabilitatea in partida dubla. Data fiind semnificatia majora a acestui moment, vom delimita doua perioade de studiu a contabilitatii, la nivel international, pana in secolul al XX-lea: perioada contabila premergatoare partidei duble si perioada utilizarii partidei duble. Pentru aceasta periodizare, criteriul de departajare utilizat este tehnica de contabilizare folosita. Periodizarea utilizată in istorie, este utilizata doar in subsidiar.

Perioada contabila premergatoare partidei duble

Analiza perioadei premergatoare aparitiei contabilitatii in partida dubla implica prezentarea unor aspecte ce au legatura cu procesul de aparitie si dezvoltare a contabilitatii. Astfel, vom trece in revista fenomenele sociale, politice si economice care au constituit factori favorizanti ai aparitiei contabilitatii in partida dubla. Dat fiind faptul ca, in perioada respectiva, sursele documentare erau comune celor doua stiinte - contabilitatea şi istoria - vom creiona in mod distinct aspectele semnificative din punct de vedere al „stimularii” contabilitatii existente in cele doua perioade istorice: antichitatea si evul mediu.