Dogmatică - Sfântului Ioan Damaschin, esența învățăturilor Sfinților Părinți

Introducere

Pentru perioada patristică, data morții Sfântului Ioan Damaschin (Ιωάννης ὁ Δαμασκηνός) (+749) reprezintă ultimul reper, Sfântul Ioan fiind considerat ultimul Sfânt Părinte . Dogmatica saeste un monument al credinței și al gândirii Sfinților Părinți în materie de credință apostolică. Având în vedere perioada patristică a Bisericii, ca așternere în scris a Tradiției apostolice, Sfânta Tradiție mai este numită și Tradiția apostolică-patristică a Bisericii, ca formă și cale de transmitere a Revelației dumnezeiești, împreună cu Sfânta Scriptură, în Biserică . În prezent este general acceptată în teologia ortodoxă evoluția Teologiei Dogmatice în trei etape:

a) De la perioada apostolică până la Sfântul Ioan Damaschinul;

b) De la Sfântul Ioan Damaschinul până la Mărturisirea de credință a Sfântului Petru Movilă;

c) De la Sfântul Petru Movilă până în zilele noastre.

Cel care a sintetizat gândirea dogmatică a SfințilorPărinți de până la el a fost Sfântul Ioan Damaschin cu lucrarea Fântâna cunoștinței sau Dogmatica. Lucrarea a fost tradusă în românește de Gherontie ieromonahul și Grigorie ierodiaconul, ultimul fiind viitorul Sfânt Grigorie Dascălul, sub titlul Descoperire cu amăruntul a pravoslavnicii credințe, fiind tipărită în Tipografia Sfintei Mitropolii, în Iași, în anul 1806. Scopul principal pe care îl are această traducere este folosul de obște, poporul avea să învețe credința dreaptă și să o păstreze ca pe cea mai de preț comoară a lor, acesta a fost scopul Sfântului Ioan Damaschinul. Dreapta credință este arătată a fi cheia fericirii veșnice, a limanului către care tot sufletul tânjește.

A mai fost tradusă de Pr. Dumitru Fecioru, în perioada interbelică, și publicată la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă în 1943, fiind primul volum al cunoscutei colecții de scrieri patristice „Izvoarele Ortodoxiei” și reeditată apoi de mai multe ori. Această scriere a Sfântului Ioan reprezintă o sumă de cugetări patristice răsăritene și cea dintâi sistematizare dogmatică patristică în creștinism.

Sfântul Ioan Damaschin (675- 749) este considerat ultimul părinte bisericesc și este - în special prin lucrarea sa Dogmatica - un adevărat sistematizator al doctrinei Sfinților Părinți anteriori, dar și un transmițător, prin intermediul textelor liturgice, a unor idei cu un profund caracter teologic. Cronicarul Teofan scria în anul 813 că Ioan este supranumit χρυσoρρόαν - râu de aur - pentru darul spiritual ce se revarsă strălucitor ca aurul în operele și în viața sa . Sfântul Ioan Damaschin se naște la Damasc, în jurul anului 675, și moare în Mănăstirea Sfântului Sava, din Palestina, în anul 749, la 4 decembrie, dată la care este cinstit de Biserică. Despre mormântul și chilia lui vorbesc toți pelerinii care au vizitat vestita mănăstire palestiniană .

Opera Sfântului Ioan Damaschin, tradusă de Pr. Dumitru Fecioru, este împărțită în patru părți: Dumnezeu în Sine și raportul Lui cu lumea; Creația, anghelologia, antropologia șiprovidența; Hristologia și soteriologia și Probleme diferite de teologie și cosmologie. Fiecare parte tratează subiecte complexe și greu de pătruns cu logica omenească. În Dogmatica, Sfântul Ioan Damaschin lămurește diferite probleme de învățătură creștină, scrierile sale în general fiind argumente puternice în fața ereziilor care existau în acea perioadă.