Acțiunea civilă

1. NOȚIUNEA DE ACȚIUNE CIVILĂ ȘI NATURA EI JURIDICĂ

”Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces” .

Cu alte cuvinte, putem defini acțiunea civilă ca fiind adresarea în instanța de judecată cu privire la examinarea într-o anumită ordine procesuală a pretențiilor material-juridice ale unei persoane față de alta, care rezultă din raportul material litigios.

În literatura de specialitate dreptul la acțiune este prezentat sub două aspecte:

1. dreptul la intentare a acțiunii ce reprezintă dreptul la un proces și constă în posibilitatea de a cere instanței de judecată primirea cauzei spre reexaminare.

2. dreptul la admiterea acțiunii este un drept - pretenție adresat în interiorul termenului de prescripție prin intermediul instanței de judecată către pârât pentru ca acesta să-și execute obligațiile sale ce decurg dintr-un raport material litigios, drept la admiterea pretențiilor material juridice înaintate de reclamant.

Condițiile de intentare a acțiunii civile le putem grupa în două categorii:

a) premisele - care constituie acele împrejurări de fapt și de drept de care depinde apariția dreptului la acțiune;

b) condițiile - care constituie acele împrejurări de fapt și de drept de care depinde valorificarea dreptului la acțiune.

Premisele dreptului la intentarea acțiunii sunt:

- competența generală a instanțelor judecătorești;

- absența unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a unei încheieri judecătorești irevocabile pe același litigiu;

- absența unei hotărâri a judecății arbitrale pe același litigiu;

- capacitatea de folosință a drepturilor procedurale civile.

Condițiile de exercitare a dreptului la acțiune sunt:

- respectarea regulilor de competență jurisdicțională;

- capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale;

- respectarea formei și conținutului cererii de chemare în judecată;

- dovada achitării taxei de stat pentru cererea de chemare în judecată;

- formularea împuternicirilor reprezentantului conform cerințelor legale.

În cazul în care una dintre condițiile de intentare a acțiunii lipsește, instanța poate restitui cererea de chemare în judecată, ori nu dă curs cererii, fie scoate cererea de pe rol.

ELEMENTELE ACȚIUNII CIVILE

Elementele acțiunii civile constituie acele părți componente care caracterizează structura acțiunii civile și permit individualizarea unei acțiuni față de altele.

Acțiunea civilă este compusă din două elemente:

- temeiul acțiunii;

- obiectul acțiunii.

Temeiul acțiunii este constituit din circumstanțele care dau naștere acțiunii, respectiv împrejurările de fapt pe care reclamantul își întemeiază pretențiile față de pârât.

Obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția material juridică cu privire la care se cere darea hotărârii judecătorești; adică ceea ce reclamantul pretinde de la pârât.

!Exemplu: obiect al acțiunii de revendicare a unui bun sau a unei sume de bani este dreptul material subiectiv al reclamantului de a cere de la pârât plata sumei de bani sau bunul. Obiectul acțiunii nu trebuie confundat cu obiectul material al litigiului (bunurile, lucrurile)

CLASIFICAREA ACȚIUNILOR CIVILE

În funcție de conținutul său, distingem următoarele feluri de acțiuni:

a) acțiunea în executare a unui drept este aceea în care se intenționeză prin intermediul unei hotărâri judecătorești pe pârât la executarea unei obligații sau la abținerea de la efectuarea unei acțiuni.

b) acțiunea în constatare (recunoaștere, confirmare) a unui drept este cea prin care se urmărește confirmarea printr-o hotărâre judecătorească a existenței sau inexistenței unui raport material juridic între părțile implicate în respectivul litigiu.

c) acțiunea în constituire (transformare) de drepturi este cea prin care se tinde ca printr-o hotărâre judecătorească să se creeze o situație juridică nouă - modificarea sau desființarea raportului juridic existent între părțile litigante.

În funcție de natura dreptului ce se valorifică prin acțiune - delimităm următoarele:

a) acțiuni personale sunt acele acțiuni prin care se urmărește valorificarea unui drept personal care se naște dintr-un act juridic sau din lege. Ex: acțiunea pentru plata pensiei de întreținere;

b) acțiuni reale, prin care se valorifică un drept real. Ex: acțiunile în revendicare prin care se apără dreptul de proprietate;

c) acțiuni mixte, prin care se valorifică în același timp un drept personal și un drept real, în cazul în care drepturile invocate se găsesc într-un raport de conexiune.

În funcție de categoria relației de drept material distingem:

a) acțiuni de plată a pensiei alimentare;

b) acțiuni ce decurg din litigii de muncă;

c) acțiuni ce țin de dreptul locativ;

d) acțiuni de reparare a prejudiciului cauzat;

e) acțiuni ce decurg din dreptul de autor, inventator.