Societățile Comerciale

Societăţile comerciale. Elemente distinctive

Societăţile comerciale sunt persoane juridice, constituite cu scopul de a efectua acte de comerţ. Ele au calitatea de comerciant prin însăşi faptul constituirii lor.

În economia de piaţă liberă activitatea economică este realizată, în cea mai mare parte, de societăţile comerciale care acţionează ca persoane juridice.

Societăţile comerciale se deosebesc de diversele asociaţii şi de alte grupuri de persoane de tip apropiat prin următoarele:

a) au un scop lucrativ, adică un scop pecuniar, de a realiza şi împărţi foloasele rezultate prin asociere şi distribuite numai în favoarea membrilor săi;

b) sunt grupuri de persoane dar şi de capitaluri. Societăţile comerciale nu pot exista fără un patrimoniu comun;

c) îşi pot fragmenta, în mod fictiv, capitalul social, în fracţiuni reprezentate printr-un titlu, ce poartă denumirea de părţi sociale sau, după caz, acţiuni;

d) prin scopurile lor lucrative contribuie decisiv la dezvoltarea economică;

e) obiectivul lor este realizarea şi împărţirea profitului. Din acest motiv sunt numite şi „societăţi de profit”, spre deosebire de diferite asociaţii care, în general, au scopuri ideale, nemateriale.

Noţiunea şi caracteristicile societăţilor comerciale

Caracteristicile societăţilor comerciale

Din definiţia dată socletăţii comerciale rezultă trăsăturile ei:

a) activitatea economică pe care o desfăşoară constă în săvărşirea unor fapte sau acte de comerţ;

b) ea îşi constituie un patrimoniu propriu, care rezultă iniţial din contribuţia sau aportul fiecărui asociat la constituirea societăţii;

c) patrimoniul social garantează drepturile creditorilor sociali şi este distinct de proprietatea fiecărui asociat;

d) are un scop lucrativ, care constă în realizarea acelor activităţi specifice, prevăzute în obiectul ei de activitate;

e) toţi asociaţii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor şi pierderilor;

f) dobândeşte personalitate juridică care-i conferă calitatea de subiect de drept.

Formele societăţilor comerciale

Potrivit dispoziţiilor art. 2 al Legii nr. 31/1990 societăţile comerciale cu personalitate juridică se pot constitui în cinci forme: societatea în nume colectiv; societatea în comandită simplă; societatea pe acţiuni; societatea în comandită pe acţiuni; societatea cu răspundere limitată.

Prin legi speciale se pot constitui în cadrul unora dintre cele cinci forme, dar cu unele particularităţi, următoarele societăţi comerciale: societăţi bancare; societăţi de asigurări; societăţi cu participare străină.

Societatea în nume colectiv

Noţiune şi caracteristici

Este cea mai veche şi mai simplă formă de societate comercială.

Societatea în nume colectiv se defineşte ca fiind societatea constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspundere nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.

Caracterul nelimitat al răspunderii constă în faptul că asociaţii pot fi urmăriţi de creditorii societăţii şi asupra patrimoniului propriu. Desigur, aceasta numai în subsidiar dacă creditorii nu-şi pot îndestula creanţele din patrimoniul societăţii.

Administrarea societăţii

Administrarea societăţii se realizează de unul sau mai mulţi administratori dintre asociaţi sau de către toţi asociaţii.

Administratorul sau administratorii sunt aleşi de către asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului. Cu această ocazie li se fixează puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, deciziile lor trebuie luate în unanimitate. În caz de divergenţe între administratori, vor hotărâ asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

Pentru actele urgente a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate hotărâ un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitatea, chiar momentană, de a lua parte la administrare.

Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele activităţilor comerciale obişnuite pe care le exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori înainte de a încheia operaţiunea. Sancţiunea este suportarea pierderilor ce ar rezulta din aceasta. În caz de opoziţie a vreunuia dintre ei, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

Societatea în comandită simplă

Noţiune şi caracteristici

Societatea în comandită simplă reuneşte două categorii de asociaţi: comanditarii (împrumutătorii) şi comanditaţii (comercianţii). Comanditaţii au aceeaşi poziţie în societate ca şi asociaţii în nume colectiv, ei răspund nelimitat şi solidar pentru întregul pasiv. Comanditarii, dimpotrivă, se asociază doar pentru o sumă limitată. Ei formează patrimoniul iniţial al societăţii, mărginindu-şi riscurile la nivelul aporturilor lor.

Asocierea se realizează având la bază încrederea deplină între asociaţi.

Deoarece societatea în comandită simplă se apropie de societatea în nume colectiv, Legea nr. 31/1990 face trimitere la norme valabile pentru ambele tipuri de societăţi sau numai pentru asociaţii comanditaţi.

Administrarea societăţii

Calitatea de administrator o pot avea numai asociaţii comanditaţi, deoarece ei sunt comercianţi.

Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza unei procuri speciale pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. În caz contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi, nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiile societăţii contractate de la data operaţiunii încheiate de ei.