Analiza Discursului lui Martin Luther King Jr

Dr. Martin Luther King Jr.

"I have a dream"

[Discurs cu ocazia marşului spre Washington de la 28 august 1963,

ţinut în faţa a 250.000 de oameni strânşi la Lincoln Memorial]

“Mă bucur să iau parte astăzi cu voi la un eveniment considerat a fi cea mai mare

demonstraţie pentru pace din istoria naţiunii noastre.

Acum o sută de ani, un mare american, în a cărui umbră ne-am adunat noi astăzi,

semna proclamaţia de emancipare. Aceasta a venit ca zorii fericiţi ai unei zile răsărite

după o lungă noapte de prizonierat.

Cu toate acestea, nici după o sută de ani negrii nu sunt liberi. O sută de ani mai

târziu, viaţa negrilor suferă în continuare de pe urma cătuşelor segregării rasiale şi a

lanţurilor grele ale discriminării. O sută de ani mai târziu, negrii se află tot la marginea

societăţii americane, fiind exilaţi în propria lor ţară.

Am astăzi aici pentru a dramatiza o situaţie ruşinoasă. Am venit oarecum în capitala

ţării noastre pentru a încasa un cec. Când arhitecţii republicii noastre au scris marile

cuvinte ale Constituţiei şi ale Declaraţiei de Independenţă, ei au semnat o poliţă pe care a

fi trebuit ca toţi americanii să o poată încasa. Această poliţă garanta tuturor oamenilor —

atât albilor, cât şi negrilor, în egală măsură — drepturile nestrămutate de a trăi fericiţi şi

în libertate.

Se poate însă observa cu uşurinţă astăzi că America nu şi-a onorat promisiunile în

ceea ce-i priveşte pe cetăţenii de culoare. În loc să-şi îndeplinească obligaţiile cele sfinte,

America a oferit negrilor un cec fără acoperire. Refuzăm să credem totuşi că n-a mai

rămas nimic în seifurile de ocazii ale ţării acesteia.

Am venit astăzi aşadar să ne încasăm cecul, acest cec care ne va deschide accesul

către bogăţiile libertăţii şi ale securităţii garantate de dreptate. Am venit în acest loc

neobişnuit pentru a aminti Americii de urgenţa imediată pe care o presupune ziua de

astăzi. Nu este vreme acum să ne permitem luxul să ne "liniştim" sau să înghiţim

calmantele unui progres lent şi treptat. A venit vremea să transformăm promisiunile

democraţiei în realitate. A venit vremea să ieşim din prăpastia întunecată a segregării

rasiale şi să purcedem pe drumul strălucitor al dreptăţii pentru toate rasele. A venit

vremea să ne salvăm naţiunea din nisipurile mişcătoare ale nedreptăţilor rasiale în care sa

scufundat şi să o ridicăm pe culmile solide ale fraternităţii. A venit vremea ca toţi copiii

lui Dumnezeu să trăiască realitatea dreptăţii. Ar fi fatal pentru această naţiune să nu ia la

cunoştinţă caracterul urgent al situaţiei curente. Această vară fierbinte a nemulţumirilor

justificate ale negrilor nu se va sfârşi până când nu va fi venit proaspăta toamnă a

libertăţii şi dreptăţii.

1963 nu este sfârşitul ci începutul. Cine speră că negrii se vor fi mulţumit acum

când s-au mai eliberat de presiune, va avea o surpriză urâtă atunci când va constata că

naţiunea urmează acelaşi drum ca mai înainte.

America nu va cunoaşte linişte până ce negrilor nu se vor bucura de deplinătatea

drepturilor civile. Vârtejul revoltei va zgudui în continuare temeliile naţiunii noastre până

cât va veni ziua senină a dreptăţii.

Şi trebuie să spun poporului meu care se află pe pragul tocit al uşii care duce spre

palatul dreptăţii că atâta vreme cât vom încerca să ne câştigăm locul de drept nu trebuie

să ne facem vinovaţi de nici un comportament nedrept.

Să nu ne lăsăm ispitiţi să bem din paharul amar al urii pentru a ne stinge setea de

libertate. Trebuie să ne ducem mereu lupta la nivelul superior al demnităţii şi disciplinei.

Nu trebuie să lăsăm să ne cadă acest protest creator în prăpastiile violenţei fizice. Trebuie

să ne ridicăm mereu pe acele culmi maiestuoase de unde să putem răspunde actelor de

violenţă fizică cu puterea sufletului nostru.

Acest nou şi minunat spirit revoluţionar care a cuprins comunitatea negrilor nu

trebuie să ne facă să ne pierdem încrederea în toţi albii. Pentru că mulţi dintre fraţii noştri

albi — şi acest lucru o dovedeşte prezenţa lor astăzi — şi-au dat seama că viitorul lor este

strâns împletit cu al nostru. Ei şi-au dat seama că libertăţile lor nu pot fi despărţite de

libertăţile noastre. Nu putem mărşălui de unii singuri.

Şi dacă e să mărşăluim, trebuie să ne obligăm să nu întrerupem niciodată acest

marş. Nu ne mai putem întoarce. Există oameni care îi întreabă pe cei devotaţi drepturilor

civile: "Când veţi fi satisfăcuţi pe deplin?" Nu vom fi niciodată satisfăcuţi pe deplin atâta

vreme cât negrii vor mai cădea victime brutalităţii înfiorătoare a poliţiei.

Nu ne putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât trupurile noastre obosite nu vor găsi

un loc să se odihnească în motelurile de pe şosele şi în hotelurile din marile oraşe. Nu ne

putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât libertatea de deplasare a negrilor va fi limitată

doar la mutarea dintr-un ghetou mai mic într-unul mai mare.

Nu ne putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât copiii noştri vor fi privaţi de

libertate şi demnitate prin semne pe care stă scris: "Doar pentru albi". Nu ne putem

declara satisfăcuţi atâta vreme cât negrii din Mississippi nu vor obţine drept de vot, iar

negri din New York nu vor avea pe cineva pe care într-adevăr să vrea să îl aleagă. Nu, nu

ne vom declara satisfăcuţi decât cânt drepturile vor curge ca apa iar dreptatea cu puterea

unui fluviu măreţ.

Ştiu că unii dintre voi au venit astăzi aici pentru că sunt nefericiţi şi au multe nevoi.

Unii dintre voi au venit direct din strânsoarea celulelor din închisoare. Unii dintre voi au

venit din regiuni în care sunteţi urmăriţi de brutalitatea poliţiei pentru că vă cereţi dreptul

la libertate. Voi sunteţi veteranii suferinţelor creatoare. Continuaţi tot aşa şi aveţi

încredere că aceste suferinţe nemeritate vă vor elibera.

Întoarceţi-vă în Mississippi, în Georgia, în Louisiana, în mahalalele şi ghetourile

din marile oraşe din Nord cu conştiinţa că situaţia de acum poate şi va fi schimbată. Nu

vă complaceţi în disperare.

Vă spun astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăţilor de azi şi de mâine, am un vis. Este

un vis al cărui rădăcini sunt adânc ancorate în visul american. Am un vis, şi anume că

într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al

credinţelor sale: ,acest adevăr este de la sine înţeles pentru noi: toţi oamenii sunt egali.'

Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fii foştilor sclavi şi

fii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am

un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala

nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că

cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi

după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor. Am astăzi un vis

Am un vis, că într-o bună zi în Alabama, statul cu rasiştii aceia răi, cu guvernatorul

său, din a cărui gură au ieşit cuvinte precum "intervenţie" şi "anularea integrării rasiale"

, că într-o bună zi chiar şi acolo, în Alabama, băieţeii şi fetiţele de culoare îşi vor da

mâna cu băieţeii şi fetiţele albe, ca fraţii şi surorile. Am un vis, că într-o bună zi fiecare

vale se va înălţa şi fiecare munte se va apleca. Locurile cu gropi vor fi netezite, la fel şi

cele denivelate. Iar splendoarea lui Dumnezeu ni se va revela, ca tot ce e din carne să o

vadă.