Aspecte Privind Procedura Europeană a Somațiilor de Plată

1. Introducere

Importanţa teoretică și mai cu seamă practică a reglementărilor instituite în cadrul Uniunii Europene și transpuse în legislaţiile interne ale statelor membre privind recuperarea rapidă a creanţelor este de necontestat și de mare actualitate în condiţiile crizei economice mondiale.

Recuperarea rapidă și eficientă a creanţelor cu privire la care nu există niciun litigiu are o importanţă primordială pentru operatorii economici din Uniunea Europeană, deoarece întarzierile la plată constituie una dintre principalele cauze de insolvenţă cu efecte dezastruoase, mai cu seamă asupra intreprinderilor mici și mijlocii.

Considerând că este absolut necesar a se elabora reglementări europene uniforme sau armonizate de recuperare a creanţelor necontestate, depășind astfel incompatibilitatea normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre, precum și dezechilibrele în funcţionarea instrumentelor procedurale aflate la dispoziţia creditorilor în diferite state membre, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 61 lit. (C), a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată.

Scopul principal al Regulamentului este de a simplifica, de a accelera și de a reduce costurile de procedură în cauzele transfrontaliere referitoare la creanţele pecuniare necontestate, prin instituirea unei proceduri europene de plată și de a asigura libera circulaţie a somaţiilor europene de plată în cadrul tuturor statelor membre, prin stabilirea unor standarde minime care să înlăture obligaţiile unei proceduri intermediare în statul membru de executare.

Având în vedere diferenţele între normele de procedură civilă din statele membre, Regulamentul are în vedere definirea detaliată a standardelor minime care trebuie să se aplice în cadrul procedurii europene a somaţiei de plată.

Potrivit Regulamentului, o somaţie europeană de plată emisă într-un stat membru și care a devenit executorie, va fi recunoscută în statul în care se solicită executarea ca și cum ar fi emisă în statul respectiv.

Încrederea reciprocă în administrarea justiţiei în statele membre determină ca o instanţă dintr-un stat membru să poată considera că sunt îndeplinite toate condiţiile de emitere a unei somaţii europene de plată pentru a fi executată în toate celelalte state membre, fără a fi nevoie de un control judecătoresc în statul în care somaţia europeană de plată va fi executată.

O idee importantă privind aplicarea Regulamentului este aceea că procedurile de executare a somaţiei europene de plată ar trebui să fie reglementate de legislaţia naţională fără a se aduce atingere dispoziţiilor din Regulament, mai cu seamă cele privind standardele minime stabilite la art. 22 alin. (1) și (2) și la art. 23. Regulamentul este obligatoriu și se aplică direct în statele membre (art. 33).

Ulterior momentului adoptării Regulamentului privind instituirea unei proceduri europene de somaţie de plată, respectiv la 11 iulie 2007, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul (CE) nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

Parcurgând comparativ expunerea de motive a celor două Regulamente, se poate constata cu usurinţă că argumentele care au stat la baza acestor reglementări sunt în mare măsură aceleași. Astfel, și în cazul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, obiectivul principal este acela de a simplifica și de a accelera soluţionarea litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă, care să reducă costurile, fiind, ca și în cazul somaţiei europene de plată, un instrument care să completeze posibilităţile oferite de legislaţiile statelor membre. Totodată, potrivit Regulamentului, hotărârile judecătoresti pronunţate într-un stat membru vor fi recunoscute și executate într-un alt stat membru fără să fie necesară o hotărâre de constatare a caracterului executoriu în statul în care se va executa.

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (art. 29).

Regulamentul a fost precedat de o serie de măsuri și reglementări menite să accelereze și să simplifice soluţionarea litigiilor privind cererile cu valoare redusă. Dintre aceste măsuri, exemplificăm Cartea verde referitoare la crearea unei proceduri privind ordinul european de plată, adoptată de Comisia europeană la data de 20 decembrie 2002, și mai cu seamă Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de creare a unei proceduri privind ordinul european de plată .

În legislaţia română există reglementări aplicabile, evident, raporturilor juridice interne civile și comerciale, care au ca scop simplificarea procedurilor de recuperare de către creditori a creanţelor certe, lichide și exigibile, respectiv O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată , cu modificările și completările ulterioare, și O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întarzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contractele comerciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 118/2008, act normativ de transpunere în legislaţia romană a Directivei nr. 2000/35/CE privind combaterea întarzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale. Prin O.U.G. nr. 119/2007, modificată, se instituie o procedură privind emiterea ordonanţei de plată pentru recuperarea rapidă a creanţelor certe, lichide și exigibile constând în sume de bani care rezultă din contracte comerciale, asa cum sunt definite în Capitolul I al actului normativ menţionat.

2. Domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 din 12 decembrie 2006 și a Regulamentului (CE) nr. 861/2007 din 11 iulie 2007. Privire comparativă

Comparând cele două reglementări, prima remarcă ce se impune este aceea că ambele Regulamente se aplică în materie civilă și comercială. În timp ce Regulamentul de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată se aplică litigiilor civile și celor comerciale indiferent de valoare, Regulamentul privind cererile de valoare redusă se aplică numai în cazurile

în care valoarea acestora nu depășește 2000 euro în momentul primirii formularului de cerere de către instanţa competentă, fără a se avea în vedere la stabilirea valorii dobânzile, cheltuielile și alte costuri.

Ambele Regulamente se aplică litigiilor transfrontaliere indiferent de natura instanţei, cauza având caracter transfrontalier atunci când una dintre părţi își are domiciliul sau reședinţa obișnuită într-un stat membru altul decât cel în care se află instanţa sesizată. Comparând cele două Regulamente sub aspectul competenţei instanţei care soluţionează cererile, observăm că, în cazul Regulamentului privind procedura europeană a somaţiei de plată, nu se precizează dacă este vorba doar de instanţa judecătorească sau orice altă instanţă, fie chiar curte de arbitraj, în schimb, în cazul Regulamentului privind procedura europeană a cererilor cu valoare redusă, se prevede în mod expres, în art. 3 alin. (1), „instanţa judecătorească sesizată”, ceea ce ne conduce la concluzia că cererile cu valoare redusă nu pot fi soluţionate decât de instanţele judecătoresti (cele statale).