Avocatul Poporului

Motivarea alegerii temei

Am ales să abordez această temă deoarece consider că este extrem de important să evidențiez existența unei instituție relativ recent înființată în țara noastră, această instituție neputând funcționa pe timpul regimului comunist unde majoritatea drepturile și libertățile cetățenești erau suprimate.

Deoarece Instituția Avocatului Poporului a fost fondată recent în țara noastră nu există atât de multe referințe bibliografice privind această temă și m-am gândit că ar fi oportun să realizez un referat privitor la aceasta.

Instituția Avocatului Poporului a fost înființată pentru a îndeplini o misiune clar definită: de a proteja drepturile și libertățile cetățenilor, ceea ce consider că a fost o mișcare inteligentă deoarece autoritățile publice obișnuiau să încalce aceste drepturi.

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1.1. Aspecte istorice privind Instituția Avocatului Poporului

Istoricul Instituției Avocatului Poporului este legată de cea a Ombudsmanului, care a fost înființată pentru prima oară în Suedia în 1809 . Fără intervenția Parlamentului suedez nu ar fi existat această instituție consemnată în C. suedeză. Ombudsmanul este un mecanism care însărcina parlamentul din Suedia să exercite un control asupra modului de exercitate a puterii executive (Guvernul) prin monitorizarea modului în care autoritățile publice respectau prevederile legale .

De precizat că atât pe plan european, cât și pe plan național istoria Ombudsmanului sau a Avocatului Poporului (numele instituției Ombudsmanului pe plan național) este de natură recentă .

Avocatul Poporului din țara noastră este considerat ca fiind o instituție recent apărută în legislația românească, dat fiind regimul comunist (acea ideologie social-politică care a avut ca scop crearea unei ordini sociale în care nu existau clase sociale, fără proprietate intelectuală, în care mijloacele de producție și bunurile erau împărțite la comun în funcție de nevoile societății ) de la conducerea României în perioada 1947-1989 .

După Revoluția din 1989, s-a pus problema elaborării unei Constituții (conform Dicționarului Explicativ a Limbii Române sau DEX Constituția reprezintă legea fundamentală a unui stat care cuprinde principiile de organizare statală, drepturile și libertățile cetățenești precum și îndatoririle cetățenești ) astfel s-a adoptat Hotărârea nr.1 din 1990 privind Regulamentul Adunării Constituante care avea sarcina de a elabora Constituția României. Astfel Capitolul IV din C. Ro. consacră rolul Avocatului Poporului.

1.2. Misiunea Avocatului Poporului

Scopul acestei instituții este de a proteja drepturile și libertățile cetățenilor față de autoritățile publice sau alte asemenea persoane juridice de drept public, astfel vorbim despre un raport juridic bilateral, mai precis, când autoritățile publice încalcă drepturile și libertățile cetățenești .

Avocatul Poporului își exercită atribuțiile din oficiu, la cererea persoanelor fizice, a societăților în accepțiunea Legii nr.31/1990 (societăți în nume colectiv, societăți în comandită simplă, societăți pe acțiuni, societăți în comandită pe acțiuni și societăți cu răspundere limitată).

Scopul instituției Avocatului Poporului este de a preveni tratamentele degradante, a torturii ori tratamente inumane sau crude în regim de detenție, așa cum sunt definite de către Protocolului opțional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, ratificat prin Legea nr. 109/2009 .