Contenciosul Administrativ în România

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE.

EVOLUŢIA ISTORICĂ A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

SECŢIUNEA 1

INTRODUCERE ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV ROMÂN

Sarcina de a asigura aplicarea legilor, de a edita acte normative în scopul executării legilor, de a asigura funcţionarea seviciilor publice, de a lua măsuri pentru executarea contractelor administrative, ocrotirea drepturilor persoanelor şi satisfacerea cerinţelor acestora, menţinerea ordinii publice, revine administraţiei statului.

Tot mai mulţi cetăţeni consideră că, în îndeplinirea acestor sarcini, administraţia lezează drepturile sau interesele persoanelor. Acestea au însă posibilitatea de a formula o contestaţie juridică care să fie rezolvată în mod legal de către organele competente.

Se consideră şi astăzi că reglementarea legală privind contenciosul administrativ nu se ridică la înalţimea cerinţelor actuale privind garantarea efectivă şi eficientă a apărării drepturilor şi libertăţilor omului, a înlăturării arbitrariului şi abuzurilor posibile ale administraţiei statului. În prezenta lucrare vom arăta evoluţia contenciosului administrativ în timp , vom puncta cele mai importante aspecte legate de procedura in fata instanţei si vom aborda unele probleme legate de aplicarea legii contenciosului in practică.

Etimologic, cuvântul contencios provine prin filieră franceză (contentieux = contencios) din latinescul contentiosus = certăreţ, adjectivul substantivului contentio =conflict,dispută,confruntare.

Instituţia contenciosului administrativ are vechi tradiţii în ţara noastră, însă in perioada comunistă, legiuitorul a desfiinţat-o, considerând-o ca fiind inadecvată pentru societatea socialistă.

După Revoluţia din decembrie 1989, legiuitorul nostru a repus instituţia contenciosului administrativ în drepturile sale fireşti, prin adoptarea Legii nr. 29/1990, legea contenciosului administrativ care, a marcat „un important pas înainte în construcţia acestei importante instituţii a statului de drept”. Cu certitudine, Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 s-a constituit într-un element determinant în edificarea şi consolidarea statului de drept postrevoluţionar.

Evoluţia legislaţiei, dar, mai ales revizuirea Constituţiei României au impus o nouă lege a contenciosului administrativ, Legea 554/2004 ,care a abrogat vechea reglementare.

Noţiunea de contencios administrativ este o noţiune tradiţională a dreptului administrativ, fiind utilizată pentru a delimita căile de atac jurisdicţionale împotriva actelor şi operaţiunilor administrative . Un recurs, deci o cale de atac, dobândea caracter jurisdicţional (contencios) ori de câte ori autoritatea care-l soluţiona avea calitatea de judecător. In felul acesta s-a ajuns – atât în doctrină, cât şi în legislaţie, mai ales în perioada interbelică – să se utilizeze în mod curent termenii: contencios administrativ; acţiuni de contencios administrativ; instanţă (organ) de contencios administrativ (uneori instanţa în materie de contencios administrativ); legea contenciosului administrativ; hotărâri de contencios administrative.

Noţiunea de contencios administrativ are o sferă de cuprindere mai largă, sau mai restrânsă, după cum include totalitatea litigiilor juridice dintre administratia publică şi cei administrati, fie numai o parte dintre acestea şi anume cele care se soluţionează de anumite instanţe de judecată şi potrivit anumitor reglementări juridice, pe baza principiilor de drept public . Atât în accepţia generală cât şi în cea restrânsă, noţiunea contenciosului administrativ are un sens material şi unul formal, organic.

Sensul material priveşte litigiile juridice pe care le cuprinde şi regimul juridic aplicabil (dreptul comun sau dreptul administrativ)

Sensul formal (organizatoric) se referă la organele de jurisdicţie care sunt competente să soluţioneze respectivele litigii.