Bugetul de stat

Economia publică, prin dimensiune şi complexitate, presupune un program economic, pe timp determinat, acoperit printr-un program financiar care este bugetul public.

Conform art 138 al 1 din Constituţia României, modificată şi republicată, bugetul public naţional este compus din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

Bugetul de stat este un act juridic, în care sunt înscrise veniturile de realizat şi cheltuielile de efectuat pentru o perioadă de un an. El nu se confundă cu bugetul economiei naţionale. În timp ce bugetul de stat este actul care previzionează veniturile şi cheltuielile statului, bugetul economiei naţionale conţine elemente privind evoluţia întregii economii naţionale şi cuprinde, pe lângă formarea şi utilizarea resurselor statului, şi informaţii previzionale privind producţia, repartiţia, consumul produsului intern brut dintr-o ţară pe o perioadă de un an de zile, neavând caracter de lege şi nesubstituindu-se bugetului public naţional.

Bugetul de stat este o lege, întrucât actul prin care se aprobă este o lege, adoptată de autoritatea legiuitoare a ţării, Parlamentul, conform art. 72 alin. (1) din Constituţie, având însă un cuprins adecvat stabilirii veniturilor şi cheltuielilor bugetare anuale, cu posibilitatea rectificării, în funcţie de necesităţile conjuncturale din fiecare an bugetar. Într-o opinie, bugetul de stat ar fi lege doar în sens formal, întrucât este elaborat de Parlament, conform procedurii legislative, nu şi în sens material, întrucât legea bugetară conţine dispoziţii concrete, şi nu reguli de drept, cu caracter general, care să aibă un caracter normativ.

Procesul bugetar constă în etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi raportare ale bugetului şi se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia.

Sunt, potrivit legii, competente în materie bugetară: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Economiei şi Finanţelor, ordonatorii de credite, compartimentele financiar-contabile.

Parlamentul are, potrivit art. 137 din Constituţie şi art. 17 din Legea finanţelor publice, competenţa de adoptare a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, a legilor de rectificare a bugetelor, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta, şi a legilor contului general anual de execuţie.

Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de Parlament. Este organ cu competenţe generale în cadrul finanţelor publice, atribuţiunile sale fiind reglementate în Legea nr. 500/2002.

Ministerul Economiei şi Finanţelor este organ central al administraţiei de stat de specialitate financiară, atribuţiunile sale în domeniul finanţelor publice fiind stabilite prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi în actul normativ privind organizarea şi funcţionarea sa.

Ordonatorii de credite sunt cei care au calitatea de conducători ai instituţiilor publice, aşa cum sunt definite la art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 şi art. 2 pct. 39 din Legea nr. 273/2006.

Ordonatorii principali sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome. În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi. Ei au competenţa de a repartiza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop, prin actul de delegare stabilind limitele şi condiţiile delegării.

Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite.

Ordonatorii secundari repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate, numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

Toţi ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita şi potrivit destinaţiei aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instiuţiilor pe care le conduc şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Compartimentele financiar- contabile sunt structuri organizatorice în cadrul instituţiilor publice, în care este organizată execuţia bugetară (serviciu, birou, compartiment). În cadrul acestora, îşi desfăşoară activitatea contabili, cărora le revine obligaţia de a verifica documentele justificative şi de a întocmi instrumentele de plată a cheltuielilor efectuate pe seama fondurilor publice. Atribuţiunile contabilului nu se confundă cu cele ale ordonatorilor de credite, acestea fiind separate de lege. În timp ce atribuţiunile ordonatorilor de credite se plasează în primele trei faze ale execuţiei cheltuielilor bugetare -angajament, lichidare, ordonanţare-, atribuţiunile contabilului se plasează în ultima fază, de plată a cheltuielilor bugetare. Pentru efectuarea plăţii,

acesta trebuie să verifice existenţa documentelor justificative sus menţionate, verificarea neavând semnificaţia unui control asupra activităţii ordonatorului de credite.

Elaborarea proiectului de lege privind bugetul de stat se face de Guvern (sistemul iniţiativei guvernamentale), prin Ministerul Finanţelor Publice, ca organ central al administraţiei centrale de specialitate financiară. În această etapă, ca şi în celelalte, un rol esenţial îl au ordonatorii de credite. În fapt, proiectul bugetului de stat se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite. Procedura începe în cursul anului, trebuie să se încadreze în calendarul bugetar, încât până la sfârşitul anului bugetul pentru anul viitor să fie aprobat. Pentru această etapă, în Legea finanţelor publice există un adevărat „scadenţar” al actelor şi operaţiunilor care concură la elaborarea proiectului bugetului de stat şi la aprobarea acestuia. Tot în această etapă, Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează proiectele bugetelor fondurilor speciale, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, responsabili cu gestionarea fondurilor respective.

În elaborarea părţii de venituri şi cheltuieli se impune respectarea anumitor cerinţe legale:

- legalitatea impunerii, potrivit căreia impozitele, taxele şi orice alte venituri se înscriu în bugetul de stat numai dacă au fost stabilite prin lege (reglementarea, ca atare, prin legea specială); legea nu a mai reţinut cerinţa cuprinderii impozitelor şi taxelor într-o listă-anexă la bugetul de stat;

- interzicerea perceperii, sub orice titlu şi sub orice denumire, de contribuţii directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege.

- nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală pentru aceasta.

- o documentare completă, respectarea normelor de evaluare şi de calcul al veniturilor şi cheltuielilor, a normelor şi normativelor de cheltuieli, pentru încadrarea în principiul realităţii bugetare.