Bugetul Public Național

1. BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE

Economia publică, prin dimensiunea şi complexitatea ei, nu-şi poate desfăşura activitatea fără să-şi elaboreze un program economic, pe timp determinat, care să se reflecte într-un program financiar, în care să se prevadă veniturile şi cheltuielile unei anumite perioade.

Nu este mai puţin adevărat că şi activităţile private,ce au o finalitate economică sau socială, au la bază un sistem de programare şi de evidenţiere a veniturilor proprii, pentru a se putea dimensiona eficienţa şi perspectiva activităţilor respective.

Economia publică nefiind însă un scop în sine, ca economia privată, ci numai un mijoc pentru satisfacerea nevoilor colective, nu poate să lase nevoi nesatisfăcute, prin lipsa de prevederi suficiente, dar nici nu poate să prevadă mai multe venituri decât sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor colective, pentru că nu acumularea de bunuri este scopul său primordial.

Cuvântul „buget” cât şi procedeul financiar al bugetului statului îşi au originea în Anglia secolului al XIII-lea, de unde au fost preluate de către francezi la începutul secolului al XIX-lea. Concepţia în materie bugetară îşi are izvorul formal în Constituţia României din 1991şi într-o serie de legi-cadru privind finanţele publice: Legea nr.10/1991, abrogată şi înlocuită de Legea nr. 72/1996, care, la rândul ei a fost abrogată şi înlocuită, începând cu 1 ianuarie 2003, de Legea nr. 500/2002. Renunţându-se la formula buget unic naţional, instrument al centralismului economic, s-a introdus o noţiune nouă- aceea de buget public naţional cuprinzând trei bugete distincte, aprobate şi executate în condiţii de deplină autonomie: bugetul de stat, bugetele locale şi bugetele asigurărilor sociale de stat.

Bugetul de stat, sub aspect juridic, este definit, în ţările cu economie de piaţă, ca fiind un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului, pe o perioadă determinată de timp, de obicei un an. Aceasta reprezintă doar latura formală a bugetului, respectiv prevederile referitoare la venituri şi la cheltuieli şi durata de timp pentru care se elaborează bugetul.

Sub aspect economic, bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului, iar pe de altă parte ca relaţii prin car se repartizează aceste resurse.

Potrivit art. 2, pct. 6 din Legea nr. 500/2002, bugetul este documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice.

1.2. NATURA JURIDICĂ

Preocupările legate de stabilirea naturii juridce a bugetului de stat s-au situat pe un loc de frunte în literatura juridică de specialitate, acesta explicându-se prin importanţa deosebită pe care o au în general relaţiile financiare, şi în cadrul lor, în special, relaţiile bugetare.

Astfel, cu privire la natura juridică a bugetului de stat s-au formulat mai multe teorii, explicându-se opinii diverse, de la caracterizarea lui ca act administrativ sau plan financiar, până la considerarea lui ca act legislativ sau lege.

În conformitate cu o primă opinie, bugetul de stat este considerat act administrativ, argumentându-se această susţinere cu aceea că atâtveniturile cât şi cheltuielile bugetare sunt numai evaluări de ordin financiar pe care le realizează agenţii administrativi. După această teorie, bugetul de stat este un act-condiţie pus la dispoziţia agenţilor administrativi de către legiuitor pentru ca prin intermediul lui să se poată realiza actele juridice prin care se obţin creanţe de la şi în favoarea tezaurului public şi prin care urmează a se efectua plata acestor creanţe.

Într-o a doua opinie se susţine că bugetul de stat este un plan financiar şi anume principalul plan financiar cu caracter executoriu al statului, sau, altfel spus, principalul plan financiar anual cu caracter operativ al statului.

Potrivit unei alte opinii, bugetul de stat este un act de planificare finaciară, care după ce a fost adoptat de către puterea legislativă, printr-o lege emisă în acest scop, dobândeşte natura specifică de lege.