Capacitatea de folosință a persoanelor fizice

1.Noțiune:

Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile, altfel spus se referă la aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drept, parte în diferite raporturi juridice.

Capacitatea de folosință constituie o component a capacității juridice civile formând alături de capacitatea civilă de exercitiu și capacitatea civilă delictuală, conținutul capacității juridice civile.

2. Caracterele juridice ale capacității de folosință:

a)Legalitatea. Capacitatea de folosință a persoanei fizice rezidă în lege. Ea este creată prin lege,iar nu prin voința individuală. Legalitatea capacității de folosință a persoanei fizice este fundamentată si de prevederile art.15, alin.1 din Constituție care stabilește: Cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

b)Generalitatea. Caracterul general al capacității de folosință a persoanei fizice decurge din caracterul abstract al aptitudinii individului de a avea drepturi și obligații. După cum s-a precizat în literatura de specialitate, această capacitate prefigurează potențial, toate drepturile subiective pe care le poate dobândi o persoană fizică. Ea nu se confundă cu aceste drepturi, ci exprimă numai aptitudinea general, abstractă, de a le dobândi.

c)Inalienabilitatea capacității de folosință a persoanei fizice exprimă ideea că această capacitate nu poate forma, în tot sau în parte, obiect de renunțare și nici obiect de înstrăinare. Nerespectarea acestei dispoziții legale este sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic contrar.

d)Intangibilitatea. În art.6 alin.1 din Decretul nr.31/1954 se prevede că: ,, Nimeni nu poate fi îngradit în capacitatea de folosință și nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercitiu, decât în condițiile prevazute de lege,,. Cu alte cuvinte, capacitatea de folosință fiind intangibilă, acesteia nu i se pot aduce limitări, îngradiri, decât prin texte exprese de lege.

e)Egalitatea. Egalitatea în fața legii civile este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului civil. ,, Rasa, culoarea, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexual, opinia, convingerile personale, apartenența politică, sindicală, la o categorie social ori la o categorie defavorizată, averea, originea social, gradul de cultura, precum și orice altă situație similară nu au nici o influență asupra capacității civile,,. Acest caracter este consacrat și prin pacte și convenții internaționale la care România este parte.

f)Universalitatea. Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor. Cetățenii străini și apatrizii sunt asimilati, în condițiile legii, cu cetățenii romani, în ceea ce privește drepturile și libertățile lor civile, astfel capacitatea de folosință este recunoscută tuturor persoanelor, cetățeni români, străini și apatrizii.

g) La aceste caractere, literatura de specialitate a mai adăugat caracterul abstract, potrivit căruia omul, pe parcursul vieții sale poate fi, în mod abstract titularul oricărui drept și oricărei oblgații civile.

3. Începutul capacității de folosință.

Regula privind dobândire capacității de folosință:

Capacitatea de folosință începe de la nasterea persoanei. Este important din acest punct de vedere determinarea momentului nașterii unei persoane:

- dacă persoana fizică se naște într-o unitate sanitară, se întocmește un act medical constatator al nașterii, de către unitatea respectivă, care consemnează anul, luna, ziua, ora și minutul nașterii;

- dacă persoana fizică nu se naște într-o unitate sanitară, se va întocmi actul de naștere (actul de stare civilă), unde se consemnează data nașterii pe baza declarației persoanei obligată la aceasta.

Exceptia privind dobândirea capacitătii de folosinta a persoanei fizice:

Conform art.36 din Noul Cod Civil, drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, însă numai daca el ia naștere viu. Dispozițiile art. 412 referitoare la timpul legal al conceptiuni sunt aplicabile.

Pentru ca această excepție să-și găsească aplicare, se cer a fi întrunite cumulative două condiții:

a)Sa fie vorba de dobândirea de către copil a unor drepturi, iar nu de asumarea de obligații, această condiție se realizează având în vedere faptul că acceptarea moștenirii unui minor, indiferent de vârstă va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficial de inventor, această acceptare excluzând răspunderea pentru pasiv dincolo de limitele activului;

b)Copilul să se nască viu nu neapărat viabil, fiind necesar și suficient ca copilul să fi respirat măcar o dată, ceea ce poate fi dovedit prin proba docimaziei (prezența aerului în plămâni).

Deoarece această excepție recunoște dobândirea capacității de folosință din momentul concepției, este important să se determine cât mai exact momentul concepției. Legiuitorul a instituit în acest sens, prin art.412, alin. 1 din Noul Cod Civil ,, Intervalul de timp cuprins între a treia sută și a osuta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii. El se calculează zi cu zi.