Controlul Administrativ Extern

Introducere

Dincolo de aspectele de natură formal-organizatorică şi de localizarea este structură intermediară între puterea politică şi societatea civilă pe care o deserveşte admnistraţia publică, ca activitate indispensabilă în procesul realizării valorilor politice, are menirea de a realiza anumite valori politice pentru satisfacerea necesităţilor societăţii, fiind din această cauză o activitate subordonată acelor valori.

Ca atare, prin însăşi natura sa, administraţia necesită supunere de multiple forme de control, în vederea asigurării înfăptiurii acestor valori politice . Realizarea efectivă a misiunilor ce revin administraţiei publice, presupune desfăşurarea unui amplu program administrativ, în deplină concordanţă cu cerinţele şi trebuinţele societăţii în cadrul căreia este organizată, îmbrăcînd ca principale activităţi, organizarea executării şi executarea în concret a legii. În acest context, pentru a asigura conformitatea activităţii organelor administraţiei publice cu exigenţele stabilite de forurile politice, este nevoie de instituirea unui vast şi complex control asupra acestei activităţi.

În acelaşi sens, garanţia juridică a îndeplinirii acestui obiectiv îl constituie controlul asupra modului în care aceste autorităţi şi-au exercitat atribuţiile conferite de lege, de către însăşi autorităţile administrative sau de autorităţi care înfăptuiesc celelalte puteri ale statului, legislativă sau judecătorească.

Administraţia publică este acea activitatea care constă în principal în organizarea şi asigurarea executării, dar şi în executarea nemijlocită a prevederilor constituţiei, a tuturor actelor normative şi a celorlalete acte juridice emise de autorităţile administraţiei publice, fapt ce relevă necesitatea controlului asupra administraţiei publice.

Controlul administrativ

Controlul înfăptuit de către administraţia publică asupra ei însăşi desemnează un tip aparte al controlului, purtînd denumirea de control administrativ.

Controlul administrativ, constituie forma cea mai complexă a controlului asupra activităţii organelor administraţiei publice, desemnînd totodată, componenta esenţială a activităţii de conducere generală a administraţiei publice de către guvern.

Controlul administrativ reprezintă, în esenţă, mijlocul prin care se asigură funcţionarea adecvată a maşinii administrative, prin îndeplinirea corectă de către organele administrative, a sarcinilor ce le revin. În raport de poziţia organului de control faţă de organul controlat, destingem între controlul administrativ intern şi controlul administrativ extern.

1.Controlul administrativ extern

Controlul administrativ extern se înfăptuieşte de autorităţi sau funcţionari de decizie din afara organelor controlate.

Controlul administrativ extern se clasifică în:

A. Controlul ierarhic. Controlul administrativ ierarhic se exercita in cadrul raporturiloe juridice de subordonare ierarhica, raporturi în care subiectele de drept se aflî în cadrul unei ierarhii administrative, subiectul de drept activ fiind titularul unei competenţe pe care o exercită ca o autoritate ierarhic superioară faţă de al subiect participant.

Subordonarea ierarhică permite subiectului care are autoritate ierarhică superioară să exercite compoenţe de a conduce, îndruma şi control activitatea subiectelor de drept participante.

Exercitarea acestei competenţe, în cadrul sistemului administraţiei publice, asigură funcţionalitatea şi unitatea sistemului în acţiunile de organizare a executării în concret a legii.