Criminalitatea Organizată Bazată pe Hoția în Lege

Noţiuni generale privind crima organizată

O prima formulare a noţiunii de crima organizată a fost realizata de savantii americani . În anul 1971, renumitul publicist Wolter Lipman menţiona ca spre deosebire de criminalitatea deja determinate care are un caracter total hoţesc, crima organizată e legată de redistribuirea unor servicii şi mărfuri.

Criminologul American Alfred Landsmit a definit crima organizată drept forma deosebită de colaborare a cîtorva persoane sau grupuri în scopul asigurării activităţii lor eficiente. Luiz Selli considera crima organizată cimentată de interese financiare. Violenţa e utilizată aici numai pentru apărarea intereselor economice ale grupului criminal. Majoritatea infractorilor organizaţi obţin o mare parte a venitului de pe pieţele ilegale.

Comisia prezidentiala a SUA pentru aplicarea legilor şi realizarea justiţiei a explicat pe larg criminalitatea organizată, definind-o drept asociaţie ce doreşte să funcţioneze în afara controlului poporului american şi a organelor puterii. Ea include mii de infractori care acţionează în limitele unor structuri la fel de complicate ca ale corporaţiilor mari şi se supun unor legi proprii care se aplică mult mai crud decît legile statului. Acţiunile lor nu sunt impulsive, ele sunt rezultatul unor acorduri complicate, orientate spre obţinerea controlului deplin asupra unor sfere de activitate şi a supraprofitului .

Alţi criminologi înţeleg prin criminalitate organizată un grup relativ masiv de asociatii stabile şi dirijate de infractori, care practică activitatea criminală drept profesiune si crează un sistem de protecţie împotriva controlului public prin metode ca violenţa, intimidarea, corupţia şi furturile de proporţii mari.

Crima organizată este un fenomen social-periculos deosebit, ce poate fi prezentat drept “culmea criminalităţii”. La baza determinării acestui tip de criminalitate este caracterul şi gradul interacţiunii în realizarea activităţii ilegale. Or, ultima e fundamentată de asocierea unor persoane, delimitarea rolurilor infracţionale, de erarhizare a sistemului de relaţii. Сu cît e mai mare gradul de organizare a grupului , cu atît mai mult se detaşează funcţiile de conducere de cele a executanţilor direcţi.

Organizatorii pot stabili şi decide asupra diverselor probleme, pot determina modul de comportament , pot asigura sistemul de coordonare, a acţiunilor participanţilor precum si securitatea lor. Totodată nu e obligatoriu să cunoască executanţii nemijlociţi. Grupurile organizate au un character stabil. Relaţiile dintre membrii se menţin şi în perioadele dintre comiterea unor infracţiuni concrete. În acest timp, se elaborează planuri noi, se studiază conjunctura, se selectează participanţii direcţi, se cercetează măsurile de apărare împotriva organelor de urmărire penală şi de justiţie.

Activităţile ce compun crima organizată au un caracter secret şi bine organizat, din care cauză realizează un impact social deosebit de negativ, în multe state el constituind "cancerul perfid" care vlăguieşte puterea societăţii ameninţă integritatea guvernelor, determină creşterea taxelor care se adaugă la preţul mărfurilor, periclitează siguranţa şi locurile de muncă ale cetăţenilor, aduce daune agenţilor economici aflaţi în competiţie, controlează prin forţa banilor sindicatele, în final realizînd o puternică influentă în sfera economicului, socialului şi mai ales politicului.

Organizaţii criminale - clasificare

1. Familiile Mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplină, un cod de conduită şi o mare diversitate de activităţi ilicite (familiile italiene, americane, cartelurile columbiene ale drogurilor etc.);

2. Organizaţiile profesionale ale căror membrii, spre deosebire de familiile Mafiei, se specializează în una sau două tipuri de activităţi criminale (laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor, imprimerii clandestine pentru contrafacerea sau falsificarea monedelor, furtul şi traficul cu maşini furate, răpiri de persoane pentru răscumpărare etc.)

3. Organizaţii criminale constituite pe criterii etnice, care sunt, de regulă, rezultatul unor împrejurări specifice precum închiderea graniţelor ori circulaţia dificilă peste frontiere, severitatea excesivă a procedurilor de emigrare, expansiunea geografică, în asemenea situaţii se află societăţile criminale chineze (triade), grupurile criminale japoneze, grupurile jamaicane şi altele;

4. Organizaţiile teroriste internaţionale, care practică asasinatul, deturnarea de avioane, răpirea de persoane etc, sub diferite motivaţii, de regulă politice, militare, religioase şi rasiale

Principalele trăsături ale Crimei Organizate

- Stabilitate în cadrul asociaţiei infracţionale;

- O anumită structură internă şi diviziune a rolurilor între membrii asociaţiei;

- Continuitatea şi sistematizarea activităţii infracţionale;

- Scopul principal al asocierii infracţionale să fie obţinerea unor cîştiguri importante;

- Activitatea infracţională să fie profesionalizată.

Forme de manifestare

- Organizatii specializate în extorcarea de fonduri

- Organizatii specializate în traficul de droguri

- Organizatii specializate în contrabanda

- Organizatii specializate în escrocherii (înşelăciuni)

Principii Organizatorice

- Stabilitatea unităţii infracţionale;

- Existenţa liderului şi ierarhia subordonării;

- Sistemul de neutralizare a controlului social;

- Preocuparea permanentă de a corupe persoane respectabile din legislativ, executiv justiţie şi poliţie;

- Apărarea severă a conspirativităţii şi a secretului acţiunilor;

- Planificarea activităţii infracţionale;

- Specializarea ce decurge din împărţirea funcţiilor;

- Concentrarea scopului activităţii pe obţinerea de profituri mari, spălarea banilor murdari şi investirea lor în activităţi economice oficiale;

- Folosirea mijloacelor financiare, dacă se impune, în scopuri politice.