Democrație participativă

Cuvinte cheie: democrație participativă, mișcare socială, participare cetățenească, advocacy, democrație reprezentativă, stat de drept, stat democratic, teoria democratică, regim politic, legitimitate, libertate, libertate de opinie, Constituție, suveranitate, comunicare politică, mesaj, analiză.

Revizuirea literaturii de specialitate pentru lucrarea„ Practicarea democrației participative prin mișcări sociale în România de azi”.

În ultimele decenii, majoritatea statelor europene au fost implicate într-o mișcare de „democratizare” a autorităților publice și/sau politice, care a antrenat majoritatea structurilor publice ale statului, precum și relațiile dintre acestea și cetățeni. Unul din pilonii procesului de reformă a avut în vedere promovarea intervenției directe a cetățenilor în procesul de elaborare a deciziilor politice și/sau administrative.

Astfel a luat naștere conceptul de „democrație participativă”, a cărui reglementare și efectivizare directă de la stat la stat, fiind influențat de cultura juridică, de contextul istoric în care a apărut sau de raportul descentralizare - integrare pe care îl regăsim în administrațiile naționale. Trebuie subliniat că, deși emergența democrației participative în cadrul autorităților publice, s-a manifestat în special în ultimele decenii, fundamentul său și ideea că democrația și participarea politică se învață la nivelul colectivităților teritoriale sunt înrădăcinate istoric .

Colectivitatea locală, în termeni simbolistici devine „focarul” democrației, întrucât ea întreține o legătură directă cu cetățeanul fiind ancorată totodată în concretul problemei cu care se confruntă acesta.

Dan Claudiu Dănișor (2011;p.153) susținea că participarea constituie un motor al tendinței de apropiere dintre cetățeni și autoritățile administrației publice, aceasta fiind un mijloc de trecere de la statutul de simplu admininistrat la cel de cetățean activ, co-părtaș în procesul de autogestionare a colectivităților teritoriale.

J.Boulois afirma că participarea trebuie văzută dintr-un punct de vedere utilitar, aceasta funcționând asemenea unui imuno - depresor care servește atât aparatului, cât și destinatarilor activități acestuia.

Prin participare se creează prezumția că deciziile luate de administrație, vor fi mai bine receptate și vor reflecta mai fidel nevoile generale ale societății, căci acestea nu mai sunt doar expresia logicii urmate de autorități, ci lasă loc de exprimare și cetățenilor, care sunt cei mai în măsură să propună soluții pentru probleme cu care se confruntă.

Democrația participativă este, deopotrivă conceptul și mecanismul care realizează concilierea între libertate individului și supunerea sa puterii statului . Aceasta pentru că democrația este indisolubil legată de ideea de libertate, însă nu orice fel de libertate, ci aceea libertate specifică democrației, care presupune atât autonomia subiectului de drept, cât și participarea eficientă a acestuia la procesul decizional al statului.

În acest context, participarea este, în ultimă instanță, factorul care legitimează puterea statală, pentru că aceasta rămâne, cel puțin în teorie sub controlul individului, care aprobă, astfel modul său de instituire și exercitare. Așa cum afirma Th. Jefferson „singurul fundament legitim real al guvernării este voința poporului” .

Democrația participativă presupune mecanisme prin care se iau decizii privitoare la problemele comunității cu implicarea activă a cetățenilor. Sugestiile și reclamațiile cetățenilor trebuiesc avute în vedere de către decidenții politici, indiferent dacă sunt sau nu de accord cu cele exprimate de aceștia .

Potrivit lui G.Sartori , conceptul de participare cetățenească are la bază necesitatea consultării cetățenilor și exprimarea de către aceștia a opinilor în legătură cu deciziile care se adoptă la diferite niveluri și de care aceștia pot fi afectați în mod direct ori indirect. Importanța participării cetățenești în deciziile și activitățiile administrației publice locale reiese din faptul că aceasta conferă calitate guvernării, implicit fiind stimulată atragerea de resurse la nivel local și eficienta utilizare a acestora iar pe termen lung impusionarea dezvoltării economice locale.