Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței

Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței, este un drept pe care persoanelor le este conferit pentru respectarea și protejarea vieții, familiei și tuturor datelor cu caracter personal. Aceste drepturi sunt implementate pentru protejarea tuturor persoanelor atât de către prevederile din Constituția României, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, cât și prin legi speciale în materie, iar pentru a lua în considerare evoluțiile tehnicii, cuvântul corespondență a fost înlocuit cu cel de comunicații.

Sistemul European de protecție a drepturilor omului prin instrumente juridice de transpunere a acestor reglementări legale, a devenit după al doilea război mondial și în mod special în urma genocidului și a atrocităților comise de naziști împotriva evreilor și ca urmare a încălcării continue a drepturilor omului, implementându-se totodată reglementări ce au dus la semnarea Cartei O.N.U., în anul 1945. Aceste reglementări au pus bazele protejării multor drepturi ale omului, dar principiul in baza caruia s-au instituit mecanismele și instituțiile necesare punerii în aplicare a acestor drepturi și libertăți, este Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, semnată la 4 noiembrie 1950, la Roma, care a tot fost completată și modificată pe parcursul anilor.

Reglementarea expresă a dreptului la viață privată în dreptul român a avut loc odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil în anul 2011, ale cărui prevederi menționează faptele ce constituie încălcări ale dreptului la viață privată, precum și mijloacele juridice pe care o persoană le are la dispoziție pentru apărarea dreptului său la viață privată. Pe lângă dispozițiile Codului Civil, protecția dreptului la viață privată este asigurată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pornind de la premisa conform căreia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, consider că atingerile aduse vieții intime, familiale și private pot să se înfățișeze nu numai ca violări ale spațiului în care se desfășoară activitatea persoanei, dar și ca încălcări ale domeniului rezervat gândurilor, manifestărilor intime prin violarea secretului corespondenței, a comunicărilor, a convorbirilor, a destăinuirilor făcute, ori prin obținerea de fotografii în locuri private, sau cu privire la fapte private, care ar putea dezvălui manifestări intime ale persoanei, dar și faptul că protecția vieții private a unei persoane nu se limitează doar la cercul său intim, ci include timpul și parcursul activității sale profesionale.

În primul rând, este subliniat faptul că nici unei persoane fizice, dar nici măcar unei autorități publice nu îi este permis să se amestece în viața privată, de familie, a domiciliului și a corespondenței unei persoane, decât dacă aceasta este necesară pentru siguranța națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.