Dreptul la protejarea imaginii

DREPTUL LA PROTEJAREA IMAGINII

Imaginea unei persoane reprezintă unul dintre atributele principale ale personalitații, fapt care îi dezvăluie caracteristicile unice și care îl face pe individ să se distingă de celelalte persoane. Dreptul la protejarea imaginii este una dintre componentele esențiale ale dezvoltării personale a individului. Dreptul la protejarea imaginii include în primul rând dreptul persoanei de a dispune și de a controla folosirea imaginii sale, incluzând dreptul de a refuza publicarea ei.

,,Imaginea persoanei își găsește găsește protecția cu titlu de element identificator al persoanei. Ea fiind o reprezentare a trăsăturilor fizice ale persoanei, atunci cănd este luată fără consimțământul persoanei constituie o violare a dreptului la imagine” .

Dreptul la imagine este o componentă a vieții private a individului. În sensul art. 8 din Convenție cuprinde dreptul la viață personală, intimă, inclusiv dreptul la protejarea imaginii.

La nivel de principiu, captarea imaginii (fotografierea) unei persoane ori utilizarea acestei imagini (inclusiv pe site-urile de socializare) sunt interzise în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate, sau, în cazul minorilor, în absența consimțământului prealabil al reprezentanților legali. Totuși, dreptul la imagine nu este absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună-credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este de exepmlu, dreptul la libera exprimare.

În anumite situații, indivizii desfășoară activități, în mod conștient, care pot fi înregistrate sau redate publicului. Această împrejurare poate fi percepută de către persoana supusă acelor înregistrări ca fiind o ingerința în viața sa privată. De altfel, garanția conferită art. 8 din Convenție poate fi invocată în limitele în care o persoană dorește să-și protejeze imaginea.

Dreptul la imagine este o componentă importantă a vieții private a persoanei și are scopul de a proteja sfera vieții intime, identitatea sa, relațiile personale.

CAPITOLUL 1 – Considerații generale

1.1. Dreptul la protejarea imaginii ca aspect al vieții private

Noțiunea de ,,viață privată” este un concept autonom. Totuși nu se poate da o definiție exhaustivă noțiunii de ,,viață privată”.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de ,,viață privată” poate fi împărțită în dreptul persoanei la viața privată personală, dreptul la viață privată socială și dreptul la un mediu încojurător sănătos.

Noțiunea de viață privată este variabilă prin raportare, atât la persoana care apare ca titular, cât și în timp. Interacțiunea individului cu viața publică duce la scăderea nivelului de protecție a vieții private. Cu cât individul este mai angrenat în viața publică (în calitate de politician, vedetă media etc.) cu atât mai puțin îi va fi protejată viața privată .

În dezbaterile internaționale s-a acordat o atenție deosebită promovării, consacrării și ocrotirii dreptului la viața privată.

Reglementarea dreptului la viața privată a apărut ca o necesitate, ca o măsură de protecție față de unele pericole sociale cum ar fi :

- înmulțirea cazurilor de imixiune în viața particulară a oamenilor;

- amploarea încercărilor de șantaj prin folosirea unor aspecte inventate despre viața particulară a unor personalități publice;

- înmulțirea cazurilor de violare a domiciliului persoanelor fizice de către autoritățile unor regimuri dictatoriale.

Astfel, s-a impus adoptarea unor reglementări atât la nivel internațional, cât și la nivel național, care să creeze un mecanism jurisdicțional de protecție a persoanei fizice împotriva imixtiunilor de orice natură.

Respectarea vieții private presupune interzicerea oricăror imixtiuni arbitrare cu privire la: viața particulară a persoanei fizice, familia persoanei fizice, domiciliu persoanei fizice, corespondență și atingerea onoarei sau reputației persoanei fizice.