Contractul

Conform art. 1166 Cod civil, contractul este definit ca fiind acordul de voințe între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic.

Clasificarea contractelor

1. După modul de formare:

- Contract consensual

- Contract solemn

- Contract real.

Contractul consensual reprezintă acel contract care se formează prin simplul acord de voință al părților.

Contractul solemn reprezintă o excepție a consensualismului, pentru încheierea acestuia fiind necesare anumite formalități prevăzute de lege. Cele mai întâlnite exemple de contracte solemne sunt: donația, ipoteca, vânzarea - cumpărarea ce are ca obiect un teren, contractul de societate prin care se constituie o societate pe acțiuni prin subscripție publică.

Contractul real este o altă excepție a consensualismului, pentru încheierea acestuia fiind necesar nu doar acordul părților cât și predarea sau remiterea bunului. Cele mai întâlnite exemple fiind: împrumutul, depozitul, darul manual, transportul, gajul cu deposedare, comodatul.

Această clasificare nu este absolută, însă este importantă din perspectiva aprecierii valabilității (validității) contractelor, nerespectarea unor clauze ducând la nulitate absolută.

2. După numărul obligațiilor la care dau naștere:

- Contract sinalgamatic - ambele părți au drepturi și obligații

- Contract unilateral - doar o parte are obligații.

3. După scopul urmărit de părți la încheierea lui:

- Contractul cu titlu oneros - contractul prin care ambele părți urmăresc să obțină un avantaj. Cele mai întâlnite contracte de acest tip sunt contractele: de schimb, de locațiune, închirirere, antrepriză, împrumutul cu dobândă.

- Contractul cu titlu gratuit - contractul prin care doar o parte obține avantaje; cele mai întâlnite fiind: contractul de donație, depozitul gratuit, imprumutul fără dobândă.

4. După cunoașterea drepturilor și obligațiilor:

- Contractul comutativ - ambele părți își cunosc în momentul încheierii contractului drepturile și obligațiile, spre exemplu contractele: de vânzare cumpărare, de schimb, de antrepriză, de locațiune.

- Contractul aleatoriu - o parte a contractului este predispusă unui câștig, în timp ce cealaltă este expusă la riscul unei pierderi; evenimente ce depind de un viitor incert. (contractul de asigurare, contractul de rentă viageră, jocul la loto - pronosport, prinsoarea).

Principiile fundamentale pentru încheierea unui contract sunt: libertatea de a contracta și principiul bunei - credințe.

Condițiile de fond sau intrinseci necesare pentru validitatea contractelor sunt:

- capacitatea de a contracta - poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege și nici oprită să încheie anumite contracte, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau interzisul judecătoresc;

- consimțământul valabil încheiat;

- un obiect determinat, valabil și licit;

- o cauză valabilă a obligațiilor.

Chiar dacă au fost respectate condițiile intrinseci, un contract poate fi anulat dacă una din părți a fost afectată de unul dintre următoarele vicii: eroare, dol, violență sau leziune.

Eroarea este falsa reprezentare a realității din mintea unei părți, la încheierea contractului (actului juridic). Partea afectată poate cere anularea contractului, dacă celalaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențială pentru încheierea contractului (art. 1207 alin. 1 Cod civil).

Codul civil consideră că eroarea este esențială, potrivit art. 1207 alin. 2:

1.când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;

2.când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absență căreia contractul nu s-ar fi încheiat;