Forme de gestiune a serviciilor publice

Prin noțiunea de gestiune se înțelege administrarea patrimoniului, a unor bunuri ale unei persoane, de către reprezentantul său, totalitatea operațiunilor efectuate de un gestionar cu privire la primirea, păstrarea sau eliberarea unor bunuri/materiale sau valori bănești. De asemenea, în Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, în art.23, termenul de gestiune este definit astfel ,, gestiunea serviciilor de utilități publice reprezintă modalitatea de organizare, funcționare și administrare a serviciilor de utilități publice, în scopul furnizării prestării acestora, în condițiile stabilite de autoritățile administrației locale.

Din examinarea prevederilor legale, cât și din literatura de specialitate, am identificat următoarele moduri de gestionare a serviciilor publice:

- administrarea prin regii autonome și societăți comerciale;

- contracte de concesionare;

- contracte de închiriere;

- contractul civil;

- contract comercial;

- locația de gestiune;

- parteneriat public-privat.

Modalitățile de mai sus corespund formelor de gestiune recunoscute de literatura de specialitate ca fiind:

- gestiune directă;

- gestiunea semi-directă: se realizează prin stabilimente sau instituții publice, cu sau fără personalitate juridică, cărora li se încredințează servicii publice administrative;

- gestiunea delegată.

Autoritatea administrației publice care a creat un serviciu public nu trebuie să se ocupe în mod direct de acesta, ea putând încredința gestionarea lui unei terțe persoane, publice sau private.

În România, gestiunea serviciilor de utilități publice se organizează și se realizează în următoarele forme:

(a) gestiunea directă sau gestiune în regie;

(b) gestiune indirecă sau gestiune delegată.

A. Gestiunea directă

În cazul gestiunii directe, autoritatea publică care a creat un serviciu îl asigură ea însăși. Gestiunea directă sau gestiunea în regie este modalitatea de gestiune în care autoritățile deliberative și executive, în numele unităților administrative-teritoriale pe care le reprezintă, își asumă și exercită nemijlocit toate competențele și responsabilitățile ce le revin potrivit legii cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor publice, cu propriile lor mijloace materiale sau financiare. Gestionarea directă este modul tradițional de conducere a majorității serviciilor publice administrative, cum ar fi poliția, apărarea, serviciile de urbanism, starea civilă.

Gestiunea directă se realizează prin intermediul unor operatori de drept public înființați la nivelul unităților administrativ-teritoriale, în baza hotărârilor de dare în administrare adoptate de autoritățile deliberative ale acestora.

De asemenea, în cadrul acestei forme de gestiune, autoritatea publică însărcinată cu crearea unui serviciu public alege să îl gestioneze ea însăși, utilizând propriul personal si propriile bunuri. Prin urmare, gestionarea în regie a unui serviciu public constă în preluarea gestionării funcționării acestuia de către persoana publică ce l-a creat, cu propriile resurse materiale, umane si financiare.

Avantajele gestiunii directe:

- toate deciziile sunt în mâna autorităților administrației publice locale;

- există garanția aplicării politicilor pe care le dorește administrația publică locală;

- menținerea unui nivel ridicat de calitate și securitate: în plus, securitatea furnizării serviciilor, în special securitatea aprovizionării;

- prețurile sunt mai mici decât cele practicate de către operatorii privați.