Formele concurenței - concurența perfectă, concurența imperfectă

1. Aspecte introductive

Discutăm despre concurență în contextul reglementării legale aplicabilĂ în Romania în materie de concurență și anume Legea nr. 21/1996 - Legea Concurenței. Această lege reglementează și clarifică modul de funcționare și rezolvare a anumitor aspecte specifice care aduc atingere activității concurențiale cum ar fi: practicile și înțelegerile concertate, abuzul de poziție dominată, existența unui control asupra concentrărilor economice etc.

Conform reglementărilor legale, noțiuna de concurență are mai multe forme aplicabile în piață, și anume: concurență perfectă, concurență imperfectă și concurență neloială.

În cele ce urmează vom detaliat fiecare tip de concurență în parte cu accent pe aplicabilitatea acesteia în cadrul economiei și rezultatele aplicării acesteia în mediul concurențial.

2. Tipuri de concurență

2.1. Concurența perfectă

Concurența perfectă reprezintă un model al teoriei economice care descrie o formă ideală a pieței, formă care nu există în realitate. Modelul reflectat prin acest tip de concurență presupune teoria că niciun consummator și niciun producător din piață nu are puterea de influențare a prețurilor practicate în piața respectivă. Se presupune că într-o astfel de piață rezultatele obținute sunt cele mai eficiente, dar această teorie este practic o teorie absolute, neexitând exemple de piață perfect competitive.

Într-o astfel de piață, prețurile reprezintă compensarea ofertei și a cererii, reprezintă de asemenea cuantificarea cheltuielilor pentru producerea bunului/ serviciului respectiv și totoodată un etalon de măsurare a rezultatelor obținute din comercializarea acestuia, reprezintă și un mod de recuperare a consturilor și de returnare a veniturilor obținute și reprezintă și o funcție de impulsionare a operatorilor economici din piața respectivă.

În funcție de prețul practicat sunt generate câștigurile pe măsura acestuia.

În acest sens, discutăm de două tipuri de prețuri practicate de operatorii economici, și anume: prețul de aprovizionare, în care sunt incluse prețurile practicate la achiziție, cele negociate, cu ridicata etc) și prețul practicat la vânzare de către operatorii economici, atât producătorii cât și importatorii/ intermediarii etc. Mărimea prețului depinde de cererea și oferta existente în piață pentru produsul/ serviciul respective și mai ales de calitatea acestora.