Globalizarea în relațiile internaționale și economie

Auzim peste tot despre procesul globalizării. Globalizarea este un subiect controversat, ce ridică multiple problematici, iar pentru că a devenit un concept de actualitate în științele sociale sau în lumina politicienilor am ales să vorbesc despre această temă.

Am putea dezbate conceptul de globalizare din două perspective: unul pozitiv - ce presupune concentrarea pe beneficiile uniformizării și a mondializării societăților și unul negativ - potrivit căruia prin globalizare se pierde individualitatea unui popor sau a unei comunități.

Noțiunea de globalizare a început din 1990 să fie folosită pentru a descrie un proces complex, socio-economic și cultural, ale cărui principale caracteristici sunt difuziunea globală a instituțiilor și practicilor democratice, popularizarea și răspândirea unor modele economice, financiare și tehnologice .

Este larg acceptată părerea conform căreia, în funcție de momentul declanșării, ar exista trei posibilități de abordare în ceea ce privește globalizarea:

1. se poate vorbi de globalizare de la începuturile istoriei;

2. este un fenomen contemporan, caracteristic modernizării și dezvoltării capitalismului, care s-a accelerat în ultimele decenii;

3. este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare, postindustrialism sau “reorganizarea capitalismului pe alte baze” .

Termenul “globalizare” a apărut la sfârșitul anilor ’60 și a fost lansat de un specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, prof. Marshall McLuhan, Univ. din Toronto și specialistul american în “problemele comunismului”, Zbigniew Brzezinski, Univ. Columbia. McLuhan a extrapolat lecțiile războiului din Vietnam și a lansat expresia “sat global”.

Termenul de globalizare a intrat în dicționar prima dată în 1961. În literatura de specialitate există numeroase definiții ale acestui fenomen contemporan. Spre exemplu: “( )globalizarea economiei mondiale ar putea fi definită ca fiind procesul deosebit de dinamic al creșterii interdependențelor dintre statele naționale, ca urmare a extinderii și adâncirii legăturilor transnaționale în tot mai largi și mai variate sfere ale vieții economice, politice, sociale și culturale și având drept implicație faptul că problemele devin mai curând globale decât naționale, cerând, la rândul lor, o soluționare mai curând globală decât națională”.

Globalizarea - în căutarea unei definiții

Globalizarea a fost definită în diferite moduri în funcție de scopul,interesul fiecăruia. Astfel, un om politic se va axa pe trăsături politice sau un economist pe cele ce țin de economie. Cert este că nu avem o definiție atotcuprinzătoare. Tot ce pot afirma este faptul că fiind un concept complex, cuprinde toate sectoarele de activitate umană.

Globalizarea este un proces de interacționare și integrare al populațiilor, companiilor și guvernelor diferitelor națiuni, un proces condus prin tratate, investiții și acces la informația tehnologică. Acest proces are efecte asupra mediului, culturii, sistemului politic și economic, asupra dezvoltării și prosperității, asupra dezvoltării și a stării psihice sociale din întreaga lume .

Cea mai folosită definiție a conceptului de globalizare este următoarea „Globalizarea reprezintă procesul prin care distanța geografică devine un factor tot mai puțin important în stabilirea și dezvoltarea relațiilor transfrontaliere de natură economică, politică și socioculturală. Rețelele de relație și dependențele dobândesc un potențial tot mai mare de a deveni internaționale și mondiale” .

Cercetarea problematicii globalizării este ajunsă doar până la stadiul în care fiecare autor evidențiază aspectele pe care le consideră el importante. Problema este că asemenea explicații au puțină credibilitate. Câteva exemple, în acest sens : George Soros oferă o definiție preponderent economică: „globalizarea reprezintă mișcarea liberă a capitalului însoțită de dominația crescândă a piețelor financiare globale și a corporațiilor multinaționale asupra economiilor naționale” .

Interesantă este și strădania lui Dinu Marin de a construi un model explicativ asupra globalizării. El asumă ca premisă ideea că „Globalizarea este prin definiție o tendință de reordonare a lumii cu scopul de a se depăși limitele vechii ordini”

Globalizarea lărgește cadrele determinante ale schimbării sociale și operează o redistribuție teritorială a diversității lumii ca întreg.

Ea se caracterizează prin patru tipuri de schimbare:

1. extinderea activităților economice, sociale și politice dincolo de frontierele naționale, regionale și continentale;