Infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale

Realizati un eseu în care să surprindeti principalele aspecte care delimitează infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals intelectual.

Infracțiunile de fals în înscrisuri sunt definite ca fiind acele fapte săvârșite cu vinovăție și care sunt de natură să aducă atingere încrederii publiceacordată anumitor înscrisuri cărora li se atribuie, din punct de vedere juridic, însușirea de a exprima adevărul. Infracțiunile de fals în înscrisuri aduc o gravă atingere adevărului și încrederii care trebuie sădetermine formarea și desfășurarea relațiilor dintre oameni.

1. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 320 C. pen.)

Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Falsul prevăzut în alin. (1), săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale ocrotite de legea penală a căror formare și desfășurare normală este condiționată de apărarea încrederii publice ce este acordată înscrisurilor oficiale, autenticității sau veridicității înscrisurilor producătoare de consecințe juridice.

Obiectul material îl constituie înscrisul oficial cu privire la care se desfășoară activitatea ilicită a făptuitorul.

Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice (art. 320 alin. 3 C. pen.).

Potrivit art. 178 alin. 2 C. pen. „Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparține unor asemenea persoane”.

Din această noțiune reiese că înscrisurile oficiale sunt de două feluri:

- înscrisuri care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 C. pen. ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. 2 C. pen.

Este necesar ca aceste înscrisuri să fie întocmite cu respectarea anumitor formalități prescrise de lege, să îndeplinească anumite condiții de fond și de formă pentru a avea valabilitate.

- înscrisuri care aparțin unor asemenea persoane.

Prin „înscris care aparține unei persoane din cele la care se referă art. 176 C. pen. sau unei persoane prevăzută în art. 175 alin. 2 C. pen.” se înțelege orice înscris al cărui deținător îndreptățit este una dintre aceste unități, chiar dacă în fapt înscrisul s-ar găsi întâmplător sau pe nedrept în mâna unui particular.

Din această categorie fac parte înscrisurile care aparțin unei asemenea unități, indiferent de modul de proveniență, respectiv înscrisul emană de la altă asemenea unitate sau chiar de la persoană fizică.

Înscrisurile oficiale, în sensul legii penale, sunt atât originalul, cât și duplicatul, triplicatul, precum și copiile legalizate sau certificate. În acest sens apreciem că pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 320 C. pen. este irelevant dacă s-a falsificat actul în forma sa originală sau copia legalizată a acestuia, important este ca actul falsificat să fie un înscris oficial.

Facem precizarea că obiect material al acestei infracțiuni poate fi și o copie a unui act inexistent.

Prin dispozițiile art. 320 C. pen. este încriminată nu numai falsificarea unui înscris preexistent, ci și plăsmuirea în întregime a unui asemenea înscris.

In concluzie înscrisul oficial constituie obiectul material al acestei infracțiuni indiferent dacă a fost falsificat în total sau numai în parte, dacă falsul privește conținutul înscrisului ori semnătura acestuia sau modul de autentificare, de certificare sau de atestare care însoțește înscrisul.

Subiectul activ poate fi:

- pentru alin. 1, orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârșește, încearcă să săvârșească sau contribuie în orice mod la săvârșirea faptei.

- pentru alin. 2, este calificat, neputând fi decât „un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu”. Este vorba deci de o calitate specială, aceea de a fi funcționar public și de o cerință legală, aceea de a se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens precizăm că falsul material în înscrisuri oficiale se încadrează în alin. 2 al art. 320 C. pen. ori de câte ori a fost săvârșit în executarea unei sarcini de serviciu, indiferent dacă aceasta făcea parte din atribuțiile funcției îndeplinite de inculpat ori i se încredințase prin dispoziția conducerii unității.