Legea Contabilitatii. Articolul 6

Legea Contabilității, Art. 6

Dreptul contabil cuprinde totalitatea regulilor şi a normelor contabile care reglementează sistemul contabil al unei naţiuni.

Acceptarea normelor contabile poate fi: forţată, voluntară şi mixtă. Atunci când normele sunt impuse prin texte legale ele devin reglementări. Acceptarea acestora este un proces special complicat care impune un marketing abil într-un context politic

Reunirea şi ierarhizarea tuturor, legilor, normelor, ordinelor, instrucţiunilor, precizărilor cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii respectiv întocmirea situaţiilor financiare, într-un ansamblu unitar generează un adevărat drept contabil.

Atunci când informaţia contabilă satisface un anumit interes public, dreptul contabil apare ca o componentă a contabilităţii favorizând dezvoltarea funcţiei sale normative exprimând conduita cu privire la respectarea regulilor în domeniul contabilităţii.

Contabilitatea ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, gestiunea şi controlul utilităţilor şi resurselor unei entităţi are la bază un act normativ fundamental „Legea contabilităţii”, din conţinutul căreia se desprind funcţiile contabilităţii între care şi funcţia juridică. Conform acesteia contabilitatea este un eficient mijloc de probă prin care se poate dovedi existenţa valorilor materiale şi băneşti ale unei entităţi precum şi valoarea tranzacţiilor respectiv evenimentelor ce au avut loc într-o perioadă determinată.

Documentele justificative, registrele contabile şi situaţiile financiare ce evidenţiază întreaga activitate a unui agent economic reprezintă referinţe de bază pentru reglementarea răspunderilor gestionare, constituind în acelaşi timp probe concludente în justiţie pentru soluţionarea diferitelor cazuri instrumentate de organele judiciare.

Nici o operaţie economico – financiară nu poate fi efectuată fără să fie înscrisă într-un document şi nici o înregistrare în evidenţa economică nu poate fi făcută decât pe baza documentelor corespunzătoare.

Un document este un act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept şi se recunoaște o obligație.

Documentele contabile sunt acte scrise cuprinzând informații letrice și numerice în etalon valoric natural sau de muncă despre operațiunile economice care au loc și care se întocmesc la locul și momentul producerii acestora cu scopul de a servi ca dovadă a înfăptuirii lor.

Există mai multe categorii de documente contabile:

- După natura elementelor patrimoniale pe care le reflectă şi a operaţiilor privind aceste

elemente, avem:

• documente privind imobilizările corporale şi necorporale

• documente privind activele circulante materiale

• documente privind disponibilităţile băneşti (încasări şi plăţi)

• documente privind salarii şi alte drepturi cuvenite angajaţilor

• documente privind vânzările

- După modul de întocmire avem:

• documente interne – documente ce se întocmesc în cadrul întreprinderii, pentru operaţiile economice referitoare la activitatea acesteia.

• documente externe – documente ce se întocmesc de către alte întreprinderi/instituţii care sunt adresate întreprinderii.

• documente primare – documente ce consemnează pentru prima oară operaţiile economice.

• documente centralizatoare – documente ce grupează şi cumulează datele înscrise în documentele primare, ele cuprinzând operaţii de acelaşi fel.

- După funcţia pe care o îndeplinesc avem:

• documente de dispoziţie – documente prin care se transmite ordinul de a executa o anumită operaţie economică.