Cuprins
- Scurtă introducere .. 1
- Legitima apărare 1
- Noțiune și natură juridică .. 1 Condițiile legitimei apărări 1
- Condițiile atacului .. 2
- 1. Să aibă caracter material, direct, imediat și injust; ... 2
- 2. Să fie îndreptat împotriva celui care se apără, împotriva altei persoane, a drepturilor acestora ori a unui interes general; .. 4
- Condițiile apărării . 4
- 1) Apărarea să fie realizată printr-o faptă prevăzută de legea penală; . 4
- 2) Apărarea să fie precedată de atac; 5
- 3) Apărarea să se îndrepte împotriva agresorului; 5
- 4) Apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului; .. 5
- Prezumția de apărare legitimă ... 7
- Efectele legitimei apărări ... 7 Asemănările și deosebirile dintre legitima apărare, excesul neimputabil de legitimă apărare și circumstanța atenuantă a excesului scuzabil. 8
- Excesul neimputabil de legitimă apărare ... 8 Excesul scuzabil . 9 Concluzii personale ..10
- Bibliografie ..11
Extras din referat
Scurtă introducere
În cadrul acestui eseu voi realiza o scurtă comparație între legitima apărare, excesul neimputabil de legitimă apărare și excesul scuzabil de legitimă apărare. Abordarea unei asemenea teme a luat naștere din dorița de a clarifica asemănările și deosebirile dintre aceste instiuții de drept penal.
Legitima apărare
Noțiune și natură juridică
Legitima apărare este prevăzută de noul Cod penal ca fiind una dintre cauzele justificative, constatarea existenței acestei cauze determinând lipsa uneia dintre trăsăturile esențiale fără de care nu poate exista infracțiunea, și anume caracterul nejustificat (antijuridicitatea). Conform dispozițiilor art. 19 alin. (2) Cod penal, „este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului”. De asemenea alin. (3) enunță faptul că: „Se prezumă a fi în legitimă apărare acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții”.
Instituția legitimei apărări este incidentă atunci când o persoană care este supusă unei agresiuni ripostează prin acte de violență pentru a se apăra, pentru a apăra pe altul, pentru a apăra drepturile lor sau un interes general. 1
Riposta persoanei care acționează în apărare nu este condiționată de mobilul sau scopul care îl animă pe agresor, respectiv împrejurarea că el folosește violența fizică pentru a obține un folos ilicit sau pentru a obține ceea ce în mod legal i s-ar fi cuvenit.2
Condițiile legitimei apărări
Pentru a determina dacă o faptă prevăzută de legea penală este săvârșită în legitimă apărare, este absolut necesară cercetarea condițiilor desprinse din dispozițiile art. 19 Cod penal privitoare, pe de o parte, la atac și, pe de altă parte, la apărare.
Condițiile atacului
Conceptul de atac (agresiune) definește o acțiune sau o inacțiune care sunt săvârșite cu intenția de a leza valori sociale ocrotite de legea penală.1 Astfel atacul poate consta și într-o omisiune. Un exemplu des întâlnit în acest sens, este când șeful stației îl vatămă și îl amenință pe acar pentru a-l determina pe acesta să își îndeplinească obligația de serviciu, anume de a schimba acele și de a evita o catastrofă feroviară. Pentru a justifica o apărare legitimă, atacul trebuie:
1. Să aibă caracter material, direct, imediat și injust;
Atacul este material. Potrivit doctrinei și practicii judiciare, atacul este considerat material când este realizat prin recurgere la violență realizată fie prin forță fizică, fie prin folosirea unor instrumente ofensive (arme, corpuri contondente, otravă ș.a.).2
De asemenea, nu constituie atac material cel exercitat prin violențe verbale sau scrise (amenințări, injurii); deopotrivă nu se poate reține caracterul material al atacului doar în considerarea unei stări conflictuale anterioare ori în cadrul unor discuții contradictorii în care părțile își aduc reproșuri, dacă aceste împrejurări nu sunt urmate de acte de violență fizică; riposta la astfel de atacuri poate fi analizată din perspectiva provocării, ca circumstanță atenuantă legală.3
Atacul este direct atunci când reprezintă un pericol nemijlocit pentru valoarea socială ocrotită. Această condiție nu trebuie înțeleasă în sensul obligativității unui contact direct al agresorului cu obiectul care încorporează valoarea socială ocrotită. Astfel va exista un atac direct și atunci când atacatorul încearcă să scufunde o barcă în care se află o persoană ce nu știe să înoate.4Nu putem vorbi despre un atac direct în cazul în care între agresor și victimă există un obstacol (ușă închisă, zid) sau dacă între subiecți există o distanță mare în spațiu. Totuși, sunt unele situații în care obstacolul se dovedește a fi ineficient în raport cu atacul. Spre exemplu, o poartă de lemn nu va opri o drujbă, iar o distanță de 100 metrii nu va opri un foc de armă. Atacul este imediat. Atacul imediat este un atac pe cale să se producă sau iminent ori un atac deja în desfășurare sau actual.
Bibliografie
1. Cristian Mitrache, Constantin Mitrache, Drept penal roman. Parte generală, Ed. a III-a, Universul Juridic, București, 2019;
2. Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Parte generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014;
3. Florin Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. C. H. Beck, București, 2008;
4. Georgina Bodoroncea , Valerian Cioclei , Irina Kuglay , Lavinia Lefterache , Teodor Manea , Iuliana Nedelcu , Francisca-Maria Vasile , George Zlati, Codul penal. Comentariu pe articole, Ed. a III-a, Ed. C. H. Beck, București, 2020;
5. Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Parte generală, Ed. a II-a, Hamangiu, București, 2018;
6. Mihail Udroiu, Sinteze și grille. Drept penal. Partea generală, Ed. a VI-a, Ed. C. H. Beck, București, 2019;
7. Niculeanu Costel, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Sitech, Craiova, 2015;
8. Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 2415/1976, în Repertoriu 1976-1980, p. 235;
9. Viorel Pașca, Drept penal parte generală, Ed. a VI-a, Ed. Universul Juridic, București, 2015.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Legitima aparare, excesul neimputabil de legitima aparare si excesul scuzabil de legitima aparare (asemanari si deosebiri).pdf