Metodologia interpretării dreptului

Conceptul de interpretare

Un domeniu cu relevanță deosebită pentru drept este hermeneutica juridică. Hermeneutica juridică ca disciplină independentă ce se ocupă de studiul interpretării în drept este un domeniu relativ tânăr, dar care este foarte important pentru realizarea și aplicarea dreptului. În general însă, tema interpretării nu este nouă, iar pentru noi importantă este tratarea metodologiei interpretării.

Metodologia interpretării nu se reduce doar la enumerarea tehnicilor folosite în procesul interpretării, ea oferă o concepție unitară de concentrare a unor tehnici, proceduri pe baza unor principii ce vizează optimizarea procesului interpretativ. Pentru clarificarea specificului interpretării, este nevoie de a elucida conceptul de interpretare, pe care îl întâlnim sub diverse formulări, dar care nu are și conotații distincte.

Astfel, unii autori menționează că interpretarea juridică este un ansamblu de operațiuni raționale de abstragere, lămurire și argumentare a sensurilor și semnificațiilor normative purtate de obiecte juridice - acte juridice, mijloace de probă - în scopul găsirii unei soluții pentru o problemă juridică teoretică sau practică. Pentru alții, interpretarea este procesul intelectual de stabilire a sensului exact al normelor juridice în vederea aplicării acestora, a soluționăriii unor cauze. Pentru a treia categorie de autori, interpretarea este o operație logico-rațională, care, lămurind înțelesul exact și complet al dispozițiilor normative, oferă soluții juridice adecvate pentru diferite situații. Deci, deși formulările diferă puțin, toate definițiile menționează că este o operație sau o totalitate de operațiuni de aflare a sensului normelor. Căutarea sensului normei este legată de claritatea textului. Noțiunea de claritatea textului este o noțiune subiectivă, deoarece unuia îi este clar, altuia poate să nu-i fie clar, totodată, fiecare individ va extrage un sens diferit din același conținut. Acest lucru este determinat de experiența de viață a persoanei, experiența profesională, studii ș.a. Chiar dacă spunem că sensul e clar, aceasta nu înseamnă că nu-i dăm nici un sens, ci îi dăm sensul uzual, din limbajul obișnuit. A decide să-i dai textului un anumit sens înseamnă a interpreta. Deci, orice text are nevoie de a fi interpretat.

2.Interpretare și cunoaștere .Necesitatea și importanța interpretării dreptului

A interpreta în drept - înseamnă a da semnificație expresiei de voință a legiuitorului, întrucât, ca oricare alt mesaj, și cel al legiuitorului este o evocare a conceptelor, ce sunt generalizări abstracte ale comportamentelor, trăsăturilor, calităților, modurilor de acțiune. Necesitatea de a interpreta în drept nu decurge neapărat din obscuritatea sau claritatea textelor normative, ci, mai degrabă, din natura lor. La noi

Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție art.2, litera e) arată că CSJ „dă explicații din oficiu în chestiunile de practică judiciară, ce nu țin de interpretarea legilor și nu au caracter obligatoriu pentru judecători” - Legea nr.789 din 26.03.1996 republicată în: MO nr.196-199 al RM din 12.09.2003. Deci - dă explicații, dar nu interpretează, dar explicația se face tocmai pentru a clarifica și a ajunge la uniformitatea înțelegerii unui text, deci este interpretare.

Generalizând, putem vorbi despre două grupuri de doctrine ale interpretării: 1. Cea care se bazează pe teza că interpretarea înseamnă a înțelege și explica gândul și voința legiuitorului - „interpretare-înțelegere”. În această direcție este inclusă școala exegezei; și 2. Cea care se bazează pe ideea că a interpreta înseamnă a specifica un text general, a rectifica imperfecțiunile, a adapta la exigențele actuale - „interpretareadaptare”. În acest caz, este importantă școala evoluționistă.