Poluarea atmosferică - Modalități de realizare a acesteia și consecințele rezultante asupra mediului

Poluarea este definită ca și contaminarea mediului înconjurător cu materiale care afectează sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea atmosferică este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provin din activitățile umane. Se disting următoarele categorii:

- poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă),

-poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide),

-poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).

Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a aerului în alte zone. În ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au început să depășească după amploare pe cei naturali, căpătând un caracter global. Emisiile în atmosferă a nocivelor dăunătoare nu numai că distrug natura vie, afectează în mod negativ sănătatea umană, dar de asemenea, sunt potențiali de a modifica însăși proprietățile atmosferei, ce poate duce la consecințe ecologice și climatice nefaste. Ca rezultat al impactului asupra mediului cu efect negativ sunt precipitațiile acide, cât și smogul, care acționează intens nu numai asupra organismului uman și a biosferei, dar și asupra hidrosferei, stratului vegetativ, mediului geologic, clădirilor și alte obiecte tehnogene.

Precipitațiile acide sunt de cele mai multe ori ploi cu aciditate crescută, caracterizate printr-un pH sub 5,6 și care sunt determinate de prezența în atmosferă a oxizilor de sulf și azot (S02 si N02). Aceste ploi acide, afectează plantele prin deteriorarea stratului de ceara și a epidermei și au de asemenea o influența negativă și asupra pădurilor, în mod direct asupra frunzei arborilor și în mod indirect prin modificarea calității solului din care arborii își extrag substanțele nutritive. După unele studii rezultă că solurile pădurilor de conifere sunt cele mai expuse iar ecosistemele unde se dezvoltă peștii sunt otrăvite prin aluminiul rezultat, acesta le înfundă branhiile și îi "sufocă", în cele din urmă.

Smogul este un tip de poluare a aerului atmosferic a orașelor mari. Există trei tipuri de smog: smogul umed (Londra) - combinarea ceței cu fumul cât și cu emisiile de producție; smogul de gheață (Alaska) - amestec de poluanți gazoși, particulele de praf și cristale de gheață, acestea din urmă, fiind ca rezultat a congelării picăturilor de ceață și vaporilor sistemelor de încălzire; smogul fotochimic (Los Angeles) - se formează în timpul prezenței radiației solare intense, valorilor temperaturilor foarte înalte și inversiunilor termice, ca rezultat al reacțiilor fotochimice dintre substanțele chimice în aer, și consistă dintr-un amestec de mai multe gaze și particule de aerosoli de origine primară și secundară. Smogul acționează și din punct de vedere fiziologic asupra organismului uman - cele mai sensibile sunt sistemul respirator și cardio-vascular. Țările cele mai afectate de acest tip de poluare sunt cele care au o industrie dezvoltată cum ar fi China, care are una dintre cele mai mari densități a locuitorilor pe km², astfel cele mai mari orașe din această țară sunt acoperite aproape permanent de un val de smog care are efecte importante asupra populației, scăzând calitatea vieții.

Modalitățile de poluare sunt diverse și sunt realizate atât natural cât și prin intervenția omului astfel poluarea fonică este una dintre problemele cu care societatea actuală se confruntă, zgomotul ambiental, în special zgomotul produs de traficul rutier, continuă să fie o problemă de mediu importantă pentru milioane de oameni din Europa, cărora le afectează sănătatea și bunăstarea. Aproximativ 20 % din populația Europei este expusă pe termen lung la niveluri de zgomot care sunt nocive pentru sănătate, respectiv un număr de aproximativ 100 milioane de oameni din Europa. Expunerea pe termen lung la zgomot poate produce efecte variate asupra sănătății, și anume disconfort, tulburări de somn, efecte negative asupra sistemului cardiovascular și asupra sistemului metabolic, precum și tulburări cognitive la copii. Acest tip de poluare se dezvoltă odată cu societatea și industria, astfel organizațiile care trebuie să înfrunte această problemă și să găsească soluții sunt într-o continuă și asiduă luptă.

Poluarea radioactivă poate fi definită ca o creștere a radiațiilor, ca urmare a utilizării de către om a substanțelor radioactive. Acest tip de poluare este deosebit de periculos deoarece poate dăuna extrem de mult viețuitoarelor de toate tipurile și mai ales ca și durată de viață a unei poluări extinse radioactive. Ca și un exemplu care ar trebui să fie respectat de toate generațiile viitoare ar fi accidentul nuclear de la Cernobîl, care a fost un accident major în centrala nucleară, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Acest accident a fost unul dintre cele mai mari dezastre ecologice și unul dintre accidentele care au marcat Europa pentru multe generații.