Probleme teoretice și de practică judiciară privind clauzele abuzive

Introducere

Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii trebuie să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

În scopul asigurării unei protecții adecvate a consumatorilor, OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, instituie în art.10 drepturile consumatorilor la încheierea contractelor, respectiv:

a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;

b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative și condițiile de garanție, indicarea exactă a prețului sau tarifului, precum și stabilirea cu exactitate a condițiilor de credit și a dobânzilor;

c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate și acceptate;

d) de a fi despăgubiți pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;

e) de a li se asigura service-ul necesar și piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părți;

f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului stabilit inițial este posibilă numai cu acordul consumatorului.

g) de a sesiza asociațiile pentru protecția consumatorilor și organele administrației publice asupra încălcării drepturilor și intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, și de a face propuneri referitoare la îmbunătățirea calității produselor și serviciilor;

h) de a fi notificați în scris cu 30 de zile înainte de data pentru care a fost încheiat contractul al cărui termen de valabilitate se prelungește în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării unei opțiuni de prelungire a validității acestuia.

Definirea clauzelor abuzive

La nivel comunitar problema clauzelor abuzive este reglementată prin Directiva 93/13/CEE, transpusă în legislația internă prin Legea nr.193/2000.

Conform art. 4 alin (1) din Legea nr. 193/2000: ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților’’.

Elementele constitutive ale clauzei abuzive sunt, potrivit acestui articol, urmatoarele:

1. caracterul nenegociat sau insuficient negociat al acestor clauze, sau altfel spus, lipsa negocierii directe consumator - comerciant.

Negocierea poate lipsi in situația în care informarea nu își are vreun sens sau poate fi obligatorie atunci când legea o cere. Art. 4 alin (2) din Legea nr. 193/2000 prevede: ,,o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv’’.

Conform art. 4 alin (2) din Legea nr. 193/2000, contractul de adeziune este denumit ,,contract standard preformulat’’ iar clauzele sale ,,clauze standard preformulate’’.

Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor Legii nr. 193/2000 pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant.