Protecția Drepturilor Mamei și Copilului

PROTECTIA DREPTURILOR MAMEI SI COPILULUI

1. Aparitia si dezvoltarea conceptului de drepturi ale mamei si copilului ca drepturi ale omului

Notiunile „mama” si „copil” sunt cele mai dragi cuvinte cunoscute de civilizatia umana si elogiate în creatiile poetilor, scriitorilor, pictorilor, sculptorilor si altor oameni de creatie.

Acest grup social (mama si copilul) creat de natura nu poate fi despartit, deoarece

dispersarea lui duce la violarea drepturilor copilului care, în virtutea vârstei sale fragede, are nevoie de îngrijire si dragoste.

Din punct de vedere etimologic notiunea „mama” desemneaza “datatoare de viata”, “nascatoare”. În latina mama este denumirea glandei mamare, functia careia este alaptarea pentru sustinerea vietii în cea mai gingasa si vulnerabila perioada a vietii. În acelasi timp sunt foarte frecvent utilizate si expresiile: mama naturala (cea care concepe si naste), mama biologica (donatoare de ovul) si mama - surogat, determinata de Gheorghe Scripcaru în Medicina legala în modul urmator: “O mama purtatoare sau “surogat” este acea femeie, care accepta sa poarte sarcina în locul altei femei si sa aiba un copil pentru aceasta”.

În prezent notiunea mama-surogat este atestata în legislatie doar tangential în Codul familiei al Federatiei Ruse. Persoanele casatorite oficial care dau acordul în scris la însamântarea artificiala si prin implantarea embrionului prelevat de la sot în organismul altei femei cu scopul dezvoltarii lui, dupa nastere, pot fi înscrise în calitate de parinti numai cu acordul femeii, care l-a nascut (mama-surogat).

“Sotii, care au dat acordul la implantarea embrionului unei femei terte, precum si mama-surogat nu au dreptul la contestarea maternitatii sau paternitatii dupa efectuarea înregistrarii nasterii în registrul de nasteri apelând la aceste circumstante”. Compensatia pentru serviciile mamei-surogat nu pot fi prevazute de Codul familiei, de aceea în acest caz nu exista relatii de contract particulare. Natura legislativa a acestor întelegeri releva, desi tangential, legalizarea programelor de maternitate-surogat, care sunt în esenta inumane.

Asadar, în acest caz embrionul uman, substratul genetic al caruia (ovulul si sperma) sunt recoltate de la persoane concrete - parintii biologici, este implantat în organismul unei alte femei.

Ea îl poarta, îl naste si îl transmite sotilor împreuna cu toate drepturile respective.

Dupa cum am constatat, în literatura de specialitate si în legislatia din Republica Moldova nu sunt deocamdata formulate si popularizate notiunile mentionate mai sus. În acest context venim cu urmatoarea precizare: prin mama-surogat se întelege femeia care, pentru o anumita suma de bani, consimte sa fie însamântata artificial cu sperma barbatului dintr-un cuplu infertil.

În acelasi timp consideram acceptabila si notiunea de mama-înlocuitor prin care întelegem femeia ce consimte ca embrionul sa fie implantat în uterul sau si sa duca sarcina la termen, sa nasca si sa cedeze voluntar drepturile sale legale asupra acelui copil, în baza unui contract cu un cuplu infertil.

Maternitatea este un tezaur etic si social, unul pe care se sprijina omenirea, si care

presupune o rudenie biologica, naturala, responsabilitate pentru copil, de aceea legea perfecteaza aceste relatii neconditionat, le acorda garantii legislative.

Maternitatea propriu-zisa presupune ca femeia a ramas însarcinata, a purtat si a nascut, a educat copilul sau. Legaturile sociale “mama-copil” se formeaza permanent. Este nenatural contrapunerea si separarea acestor aspecte ale maternitatii.

Este de mentionat ca actualmente tot mai multe femei apeleaza la mamele-surogat si acestea nu întotdeauna fac parte din cupluri nefertile. Spre exemplu, o femeie director executiv de 35 de ani a angajat o tânara pentru a-i naste al patrulea copil, ea nedorind sa-si pericliteze cariera. Procedura, care a costat 60 000$, a fost efectuata de Conceptual Options, o clinica privata din California.