Tutela minorului - studiu comparativ între dispozițiile codului familiei și reglementările codului civil

INTRODUCERE

“Copilul este ca o oglinda care te ameteste putin.Sau ca o fereastra.Totdeauna copilul te in-timideaza ca si cand stie el ce stie.Nu te inseli pentru ca spiritual lui este puternic,inainte ca tu sa i-l pipernicesti.”

Antoine de Saint-Exupery

Unul dintre elementele esentiale ale asigurarii progresului,gradului de civilizatie al unei so-cietati,al statului de drept si democratie il reprezinta garantarea drepturilor si libertatilor umane in mod special ale copilului .

In cadrul ramurii de drept,drepturile copilului ocupa un loc aparte,fiind alcatuita din ansam-blul normelor juridice care garanteaza drepturile omului.

Obligatie fundamental de crestere a copilului revine parintilor.

Orice copil lipsit de protectia parintilor,cau care pentru a le fi protejate interesele,nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protectia alternative,adica la instituirea tutelei, sau a altor masuri de protective speciala cum ar fi plasamentul ,plasamentul in regim de urgent, supraveghe-rea specializata si adoptia.

Ocrotirea minorului1,educarea si pregatirea la psiho-fizica pentru a se incadra firesc intr-o societate ,de a respecta normele morale si de convietuire sociala,precum si ordinea de drept con-stituie o preocupare importanta a tot mai multor organisme si organizatii de stat nonguvernamen-tale.

Pornind de la realitatea2ca unii parinti care au grave probleme cu alcoolul,cu violenta ori al-tele sau datorita unor grave probleme de educatie nu isi indeplinesc indatoririle de parinti,ba mai mult ,isi neglijeaza copiii , ii priveaza de necesitatile elementare iar uneori ii chinuie in diferite moduri,Guvernul a emis Ordonanta de urgent nr.26 care aduce un element nou important:copilul aflat in dificultate se bucura de masuri protective si de asistenta din partea colectivitatilor locale din care face parte.

Singura autoritate competenat sa se pronunte cu privire la persoana care exercita dreptul de tutela asupra copilului lipsit de ocrotirea parintilor este instant de judecata.

[1]Alexandru Bocaci,Viorica-Claudia Dumitrache,Codruta Hageanu,Dreptul Familiei,Ed.All Beck,Bucuresti 2005,p.345.

[2]Lucian Belcea,Augusta Boian Berchi,Alina Monica Popa,Dreptul Familiei,Ed.All Beck Bucuresti 2001,p.127-12

CAP.I.CONSIDERATII GENERALE DESPRE DREPTURILE MINORULUI SI

STATUTUL ACESTORA

1.Principiile generale ale protectiei si promovarii drepturilor copilului.

In literatura s-a precizat , fara a exista un punct de vedere unitar in aceasta privinta,ca institutia tutelei este guvernata de urmatoarele principii generale:

1. Principiul interesului superior al copilului

Acest principiu a fost consacrat prin art. 31 din Conventia cu privire la drepturile copilu-lui si are incidenta atat in sfera drepturilor nepatrimoniale cat si in cea a drepturilor patrimoniale ale copilului si impune ca orice proces decizional care-l priveste pe copil sa raspunda urmatoare-lor cerinte: identificarea tuturor optiunilor posibile la o situatie problema; evaluarea rezultatelor previzibile optiunilor gasite situatiei individuale date; aproximarea sanselor de a produce rezulta-

tele prefigurate pentru fiecare din optiunile posibile; determinarea valorii specifice fiecareia din-tre rezultatele in competitie.

Toate acestea fac din interesul superior al copilului un principiu flexibil, adaptabil fieca-rei situatii in parte in care copilul se afla , decizia asupra probabilitatii diferitelor rezultate fiind luata in functie de circumstantele concrete in care se gaseste copilul si intentia protectiva de a-i oferi un standard de viata superior.

Continutul principiului nu este predeterminat, ci este variabil in functie de etapa de dez-voltare a copilului , favorizand unitatea si coerenta drepturilor copilului in sensul concilierii uni-versalitatii drepturilor copiilor cu varietatea traditiilor socio-culturale.

2. Principiul egalitatii sanselor si nediscriminarii

Climatul socio-juridic configurat prin documentele internationale afirma principiul ega-litatii de sanse si nediscriminare, orice discriminare fiind resimtita ca un dezechilibru al sanselor.

Discriminarea semnifica orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta care sa aiba ca scop sau efect limitarea sau anularea recunoasterii folosintei sau exercitiului, in conditii de egalitate, a drepturilor si libertatilor fundamentale.

Vezi detPrin urmare situatiilor egale trebuie sa le corespunda un tratament juridic egal iar situati-ilor diferite trebuie sa le corespunda un tratament juridic diferentiat . De asemenea principiul de egalitate a sanselor si nediscriminare vizeaza si sprijinirea copiilor cu dizabilitati in sensul crearii posibilitatilor unui standard adecvat de viata pentru acestia.

3. Principiul responsabilizarii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti

Potrivit acestui principiu parintii sunt principalii gestionari ai drepturilor copilului, ca reprezentanti legali ai acestuia, si prin urmare titularii unui complex de obligatii corelative. Aces-te obligatii sunt complinite de o asistenta specializata de natura a creste capacitatea acestora de a se ocupa si ingriji copiii.