Punerea sub învinuire și înaintarea acuzării

I. Condițiile și temeiurile punerii sub învinuire și înaintare a acuzării în contextul legislației RM

Întrebarea referitoare la condițiile și temeiurile punerii sub învinuire și înaintare a acuzării este cercetată insuficient în literatura de specialitate. În mare parte, chestiunea privind condițiile învinuirii s-a aflat în vizorul cercetătorului I. Ia. Foinițchi, el atribuindu-le un sens larg. Acesta le diviza în condiții generale și speciale (referitoare la anumite categorii de dosare), în faptice și juridice. Condițiile faptice reprezintă temeiul învinuirii (probele suficiente).

Condițiile juridice se referă la reglementările normative necesare pentru cercetarea și examinarea învinuirii în ordine judiciară. Ele se divizează în materiale și procesuale. Cele materiale se referă la prezența dreptului de a pedepsei și de a învinui. La rândul său, la condițiile procesuale (formale) ale învinuirii, I. Ia. Foinițchi atribuie competența instanței de judecată, competența acuzatorului și îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de lege în latura învinuirii .

Analiza legii de procedură penală, a doctrinei și practicii judiciare face posibilă evidențierea a patru condiții ale punerii persoanei sub învinuire. Prima condiție se referă la pornirea corectă a urmăririi penale. Învinuirea inițială trebuie înaintată doar în privința faptelor, evenimentelor identice, din punct de vedere al conținutului său, cu cele în privința cărora a fost pornită urmărirea penală.

A doua condiție are în vedere subiectul corespunzător al înaintării învinuirii (competența acuzatorului). Înaintarea învinuirii inițiale (primare) are loc sub forma dării ordonanței privind punerea sub învinuire. Această activitate reprezintă prerogative acelui organ de urmărire penală care a primit dosarul în procedură conform regulilor referitoare la competență. A treia condiție a punerii sub învinuire se axează pe lipsa imunității de serviciu la potențialul învinuit. Pentru punerea sub învinuire a acestor persoane este prevăzută o ordine specifică. Nu pot fi atrase la răspundere penală și persoanele care beneficiază de inviolabilitate diplomatică. Cea de a patra condiție, care trebuie respectată în cazul înaintării învinuirii inițiale, privește lipsa temeiurilor pentru încetarea procesului penal sau a urmăririi penale.

Temeiurile punerii sub învinuire. Temeiurile necesare pentru luarea oricărei hotărâri procesuale pot fi reflectate sub forma unui sistem din trei nivele. În primul rând, nivelul faptic (căruia îi corespund temeiurile faptice) - reprezintă circumstanțele realității obiective, fixate în ipotezele normelor juridice aplicate. Cu alte cuvinte, acesta este obiectul probatoriului, spectru împrejurărilor care urmează a fi stabilit pentru luarea unor anumite hotărâri sau care justifică efectuarea anumitor acțiuni procesuale. În al doilea rând, se evidențiază nivelul informațional al justificării hotărârilor (temeiurile informaționale). Aici sunt atribuite informațiile, datele care stabilesc împrejurările faptice ale cauzei. Temeinicia, justificarea informațională poate fi constituită din probe, alte informații, prezumții, fapte notorii, unanim recunoscute și acceptate .

În al treilea rând, remarcăm și prezența temeiurilor juridice ale hotărârilor procesuale (nivelul juridic al temeiniciei). Prin ele subînțelegem însuși normele dreptului material și procesual, care reglementează temeiurile și procedura luării hotărârilor corespunzătoare.

Temeiurile faptice sunt acelea prin care subînțelegem cercul circumstanțelor ce urmează a fi stabilite și cercetate la momentul emiterii acestei ordonanțe. Determinarea corectă a circumstanțelor care urmează a fi dovedite la momentul punerii persoanei sub învinuire are o importanță deosebită, deoarece pot surveni anumite consecințe negative atât în caz de restrângere nejustificată a obiectului probatoriului, cât și în situația extinderii excesive a acestuia. În cazul îngustării cercului de circumstanțe care urmează a fi dovedite, o parte dintre acestea nu este cercetată, iar insuficiența și unilateralitatea pot duce la luarea hotărârilor ilegale. În situația lărgirii nejustificate a obiectului probatoriului se complică procesul de verificare și apreciere a informațiilor acumulate, apare tărăgănarea în procesul de cercetare.

Lista concretă a temeiurilor faptice ale punerii sub învinuire determină polemicile științifice. Astfel, unii autori consideră că locul, timpul și modul comiterii infracțiunii reprezintă componentele necesare ale laturii obiective a infracțiunii și că este imposibil de a formula correct învinuirea în lipsa acestora (indiferent de faptul dacă ele sunt menționate special în norma corespunzătoare a legii penale). Aceasta se referă și la motivul comiterii faptei infracționale.

Luând în calcul obiectul general al probatoriului (art. 96 CPP al RM), în calitate de temeiuri faptice ale înaintării învinuirii inițiale (primare) urmează a fi recunoscute următoarele circumstanțe: 1) faptele referitoare la existența elementelor infracțiunii, precum și cauzele care înlătură caracterul penal al faptei; 2) circumstanțele prevăzute de lege care atenuează sau agravează răspunderea penală a făptuitorului; 3) datele personale care caracterizează inculpatul și victima; 4) caracterul și mărimea daunei cauzate prin infracțiune; 5) existența bunurilor destinate sau utilizate pentru săvârșirea infracțiunii sau dobândite prin infracțiune, indiferent de faptul cui ele au fost transmise; 6) toate circumstanțele relevante la stabilirea pedepsei. În acest fel, ca temeiuri faptice ale înaintării învinuirii inițiale sunt recunoscute circumstanțele necesare pentru aprecierea juridică a faptei ca fiind infracțională.