Răspunderea contraventională. definiția, trăsăturile și funcțiile ei

Este de menţionat că opiniile reprezentanţilor doctrinelor teoriei generale a dreptului din diferite ţări cu privire la definiţa noţunii ”răspundere juridică” nu sînt atât de contradictorii.

Astfel, potrivit opiniei reprezentantei doctrinei române L. Barac, răspunderea juridică ar putea fi definită ca fiind instituţa ce cuprinde ansamblul normelor juridice care vizează raporturile ce se nasc în sfera activităţi desfăşurate de autirotăţle publice, în temeiul legii, împotriva tutror celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul asigurării respectării şi promovării ordinii juridice şi a binelui public.

Reprezentantul doctrinei naţonale D. Baltag, analizînd şi generalizînd opiniile savanţlor I. Craiovan, D. Ciobanu, Gh. Mihai şi R. Motică, M. Costin, I. Gliga etc., vine cu următoarea definiţe a răspunderii juridice: ”Răspunderea juridică reprezintă o categorie prin care este desemnată obligaţa subiectului de drept responsabil de a suporta consecinţele nerespectării unei norme juridice în vigoare în vederea restabilirii ordinii de drept în societate”. În toate cazurile, răspunderea juridică reprezină reacţa statului (societăţi) la depăşirea responsabilităţi juridice (transformarea raportului juridic de conformare în cel de conflict) prin aplicarea faţă de autor de către organul împuternicit, în modul stabilit de lege, a uneia dintre formele juridice de contrîngere statală, potrivit faptei ilicite comise cu vinovăţie.

Odată cu adoptarea Codului contravenţional al Republicii Moldova (2008) este acceptată de jure încă o formă a răspunderii juridice – răspunderea contravenţională.

Răspunderea contravenţională este o varietate a răspunderii juridice, care apare în toate cazurile de comportament ilegal al persoanei şi se manifestă prin aplicarea faţă de ea a sancţunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de legislaţa contravenţională. Această caracteristică se referă la toate categoriile de bază ale răspunderii juridice: penale, disciplinare, administrative şi de drept civil (patrimoniale).

Aşadar răspunderea contravenţională constituie acel raport juridic complex de constringere intre stat şi contravenient, generat de comiterea conmtravenţiei, al cărui conţinut este format din dreptul de a aplica persoanei vinovate sancţiunea corespunzătoare şi obligaţia contravenientului de a suporta si executa sancţiunea contravenţională.

Cele menţionate caracterizează în linii generale răspunderea contravenţională. Totodată, răspunderea contravenţională are particularităţile sale, care se manifestă clar din compararea ei cu alte categorii ale răspunderii juridice.

În primul rînd, pentru răspunderea contravenţională este caracteristic temeiul special. Se ştie că încălcările de legislaţe se deosebesc după obiect, conţinutul juridic etc. Acest fapt determină şi consecinţele lor juridice diferite. Astfel, răspunderea penală survine în cazul săvîrşirii unei infracţuni, cea de drept civil – a delictului patrimonial, cea disciplinară – a delictului disciplinar (de serviciu). Răspunderea contravenţională constituie reacţia statului pentru o anumită categorie de delicte, şi anume pentru contravenţie, care reprezintă singurul temei juridic al răspunderii contravenţionale. O singură excepţie de la regula generală este cea a posibilităţi aplicării răspunderii contravenţionale în cazurile prevăzute de legislaţa penală (art. 55 din CP) nu numai petnru comiterea contravenţei, dar şi pentru o infracţiune care nu prezintă un mare pericol social, dacă se constată că reeducarea sau corectarea persoanei este posibilă fără aplicarea pedepsei penale.

În al doilea rînd, răspunderea contravenţională, ca şi toate măsurile de contrîngere, se aplică, de regulă, pe cale extrajudiciară, direct de organele statale împuternicite (de persoanele de răspundere a acestora). Aplicarea măsurilor de constrîngere contravenţională este una dintre formele cele mai ilustrative ale manifestării jurisdicţei contravenţionale, adică realizarea competenţei jurisdicţionale se face de către agenţi constatatori împuterniciţi, pe cînd aplicarea măsurilor răspunderii penale şi de drept civil se realizează numai în limitile jurisdicţei judiciare.

În cazurile special prevăzute de legea contravenţională (art. 394-396 din CC al RM), măsurile răspunderii contravenţionale se aplică de instanţele de judecată, dar nu în scopul realizării sarcinilor justiţei, ci pentru respectarea (realizarea) jurisdicţei contravenţionale.

În al treilea rînd, avînd în vedere modul extrajudiciar de aplicare a răspunderii contravenţionale, nu înseamnă că toate cazurile de aplicare a contrîngerii contravenţionale pot fi calificate ca răspundere contravenţională.

În special, nu sînt considerate răspundere contravenţională măsurile de prevenire (controlul documentelor de identitate, controlul corporal şi controlul bagajelor, supravegherea administrativă a unor categorii de persoane), precum şi cele de curmare (reţnerea contravenţională, aducerea făptuitorului la organul de drept, aducerea prin mandat de aducere etc.).

Răspunderea contravenţională se deosebeşte esenţal de răspunderea diciplinară, care se aplică la fel în mod extrajudiciar. Răspunderea disciplinară este atestată în cadrul relaţiilor de subordonare a persoanei care comite delictul disciplinar faţă de persoana cu funcţe de răspundere care, dispunînd de putere disciplinară, aplică măsura disciplinară corespunzătoare. Între persoana care a comis o contravenţe şi organul de stat (persoana de răspundere) împuternicit să aplice faţă de ea sancţiuni contravenţionale nu sînt atestate relaţi subordonatoare de serviciu (sau alte relaţi). Persoana fizică trasă la răspunderea contravenţională în cadrul unor asemenea relaţi se consideră ca o a treia persoană. În general, această particularitate este caracteristică tutror măsurilor de contrîngere contravenţională: măsurilor de prevenire, celor de curmare şi celor de pedeapsă contravenţională.

Din cele menţionate rezultă că raspunderea contravenţională prezintă următoarele trăsături :

• fapta ilicită o contitutie contravenţia, aceasta fiind cauza şi temeiul răspunderii contravenţionale;

• raportul respectiv apare doar in baza unei norme contravenţionale material;

• Este prezent subiectul activ in calitate de stat şi subiectul pasiv – făptuitorul;

• Obiectul acestui raport are un caracter specific, constind în sancţiuni contravenţionale;

• Conţinutul raportului juridic contravenţional este alcătuit din drepturi şi obligaţii specifice;

• reprezintă un ansamblu de măsuri care se pot concretiza in oricare dintre formele de activitate specifice administraţiei publice, in ansamblul său: acte juridice, operaţiuni administrative, fapte material;

• poartă un caracter legal, legea fiind cea care conferă legitimitate unei măsuri de acest gen ;

• se bazează pe puterea statală, ea putind interveni inclusiv pentru a invinge voinţa potrivnică a unui subiect de drept determinat; metodele de realizare a raportului contravenţional sint: convingerea – atit timp cit subiectul dreptului contravenţional se conformează prevederilor normei materiale şi,constringerea – din momentul in care subiectul dreptului contravenţional a neglijat prevederile normei juridice, a intrat in conflict cu legea.