Războiul din Irak 2

Războiul împotriva terorismului, declanşat după evenimentele de la 11 septembrie 2001, s-a transformat într-un clasic razboi local, cu implicaţii globale, fară precedent în istorie. Statele Unite ale Americii împreuna cu un număr mic de aliaţi au atacat Irakul, desfăşurând astfel o forţă colosală, atât sub aspect cantitativ cât şi din punct de vedere tehnologic.

În cadrul conflictului din Irak participă şi România cu un număr relativ restrâns de militari profesionişti, fapt ce reprezintă al doilea exemplu, după Afganistan, în care Armata Română este implicată direct în desfăşurarea unor acţiuni militare pe teritoriul altui stat, după cel de-al doilea război mondial.

Războiul din Irak se anunţa drept unul scurt, acum este clar pentru toata lumea că el e mult mai lung. Nu e nici o indoială că SUA şi aliaţii vor triumfa asupra Irakului pe termen lung, însă se pune problema cât va costa acest razboi: în vieţi, bani şi timp. Până acum, socotelile dinaintea războiului s-au tot schimbat, “eliberarea” Irakului a avut loc, dar cât va mai dura menţinerea „ordinii”. Prelungirea războiului nu este în favoarea Americii, iar costurile nu sunt doar financiare. Cel mai mare cost: statutul de superputere al SUA.

Unii analiştii economici consideră că SUA a intrat în criza economică şi datorită cheltuielilor neprevăzute ale războiului din Irak, care au afectat serios PIB-ul. Pe lângă economia ţării, războaiele din Irak şi Afganistan au afectat indirect şi preţul petrolului, piaţa bursieră, investiţiile şi paritatea dolarului.

Contextul internaţional actual aduce analiza geopolitică în prim planul strategiilor investiţionale. Chiar dacă România nu este ţara uneia dintre cele mai importante pieţe financiare la nivel global, nu însemnă că evenimentele globale nu ne afectează. Ne afectează dar nu cu aceaşi intensitate.

Actualul conflict armat cu Irak-ul, unde România este prezentă ca aliat al SUA, cu trupe combatante, nu afectează, poate, ţara noastră, în mod direct, însă este afectată de crşterea preţului petrolului. Ar putea fi afectate legăturile comerciale dacă atacurile teroriste se extind în Europa.

Coşmarul cel mare al europenilor, sau occidentalilor în general, este legat de teoriile politologul american, Samuel P. Huntington, creatorul celebrei paradigme a civilizaţiilor în teoria relaţiilor internaţionale, care afirma că “universalismul occidental este periculos pentru lume deoarece el ar putea să ducă la un mare război intercivilizaţional şi este periculos pentru Occident deoarece el ar putea să ducă la o înfrangere a Occidentului.” Iată cum se explica reţinerea Germaniei, Franţei, Rusiei şi Chinei, în ceea ce priveşte o intervenţie rapidă cu scopul dezarmării Irak-ului.

Teoria relaţiilor internaţionale a dezvoltat la sfârşitul Războiului Rece cinci paradigme importante, utilizate în explicarea şi previziunea evoluţiei relaţiilor internaţionale:

• paradigma unei lumi armonioase,

• paradigma unei lumi bipolare,

• paradigma haosului,

• paradigma statală şi

• paradigma civilizaţională.

Dintre cele cinci, paradigma civilizaţională pare a se desprinde şi a avea succes. Se pare că, din ce în ce mai mult, statele sunt atrase în conflict nu ca urmare a unor dispute directe, ci în mod indirect prin intervenţia în conflicte tribale, etnice sau religioase, ca efect al unei solidarităţi culturale, de valori.

Teama europenilor este aceea de a nu fi atraşi într-un război intercivilizaţional, dorit după cum s-a văzut de către unele grupari fundamentaliste islamice, război care ar putea avea urmări dramatice asupra securităţii şi prosperităţii popoarelor occidentale.

Sunt necunoscute de care se pare că nu s-au ţinut cont în momentul începerii războiului, necunoscute ca:

• riposta irakienilor,

• războiul de gherilă,

• acţiuni ale teroriştilor fundamentalişti islamici,

• reacţia opiniei publice din ţările musulmane care condamnă acest război.

Motivul pentru care nu s-au luat în calcul aceste elemente, a fost acela că războiul din Irak va fi de fapt o descindere în forţă, deci va fi un război scurt.

Partea bună a lucrurilor ar fi dată de faptul că în epoca post-conflict, în cazul victoriei Occidentului şi instaurării unui regim democratic în Irak, Romania are promisiunea că urmează să facă parte dintre statele care vor reconstrui Irak-ul, reluând astfel relaţiile comerciale cu acestă ţară, iar companiile petroliere româneşti să devină unele dintre principalele beneficiare ale păcii de după război. Cel puţin aşa era prevăzut l-a începutul războiului atunci când toate statele aşteptau deznodamântul intervenţiei armate ale SUA, şi era doar o chestiune de timp. Astazi aceast scenariu este departe de a fi pus în practică, haosul care domneşte în Irak şi atentatele omniprezente impiedică orice relaţie economică.

Consecinţele războiului vor fi însa de lungă durată, vor avea cuprindere mondială şi implicaţii în multiple domenii: politice, culturale, economice şi nu numai.