RCA - despăgubirile în asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

I. Noţiuni introductive

Asigurările s-au născut din nevoia imperiosă de protecţie a omului si a avutului său agonisit cu trudă împotriva forţelor distructive ale naturii, accidentelor si bolilor, din nevoia constituirii unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau reducerii capacitaţiide muncă în urma accidentelor, bolilor sau atingerii unei anumite vârste.

Astfel, oamenii s-au solidarizat şi ajutat reciproc pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturii, accidentelor şi bolilor prin asigurare, prin care, pagubele provocate de un eveniment sunt suportate de mai multe persoane fizice şi juridice cuprinse în asigurare.

Pentru prevenirea, limitarea, combaterea şi mai ales compensarea daunelor, persoanele fizice şi agenţii economici îşi pot constitui individual, din resursele lor, unele rezerve materiale şi băneşti. Mărimea acestor rezerve trebuie să fie egală cu valoarea bunurilor pe care le posedă cetăţenii şi agenţii economici respectivi, ceea ce practic este neeconomicos şi aproape imposibil de realizat pentru fiecare persoană fizică şi agent economic.

De aceea, în vederea ducerii luptei împotriva forţelor distructive ale naturii, accidentelor, bolilor etc., s-a ivit necesitatea folosirii unei căi mai convenabile şi mai eficiente, şi anume trecerea riscurilor (în anumite condiţii) asupra unor societăţi specializate în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. Această luptă împotriva calamităţilor naturii, accidentelor şi bolilor, impune necesitatea constituirii unor fonduri de rezervă şi de asigurare. Fondul de asigurare contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse şi, într-o anumită măsură, la extinderea activităţii economice. Fondurile de rezervă şi asigurare au putut fi constituite numai atunci când factorii şi relaţiile de producţie şi producţia de mărfuri s-au dezvoltat în aşa măsură încât au făcut posibilă acumularea de rezerve.

Problemele asigurării sunt abordate sub mai multe aspecte in diferite lucrări de specialitate si anume sub aspect juridic, economic, financiar, însă in cele ce urmează, asigurarea va fi abordată îndeosebi sub aspect juridic. Forma juridică a asigurării este dată de contract, care constituie „ legea părţilor”, precum si de legea propriu –zisă care emana de la puterea legislativă, astfel încât, contractul si legea, ca izvoare de drepturi si obligaţii în materie de asigurări , se completează reciproc.

În legislaţia romană actuală, asigurarea este reglementată de Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările din Romania, modificată si completată prin Legea nr. 172/2004. Astfel, potrivit art. 9 din Legea 135/1995, asa cum a fost modificat prin Legea 172, contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se obligă sa platească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producera riscului asigurat, sa platească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit, despăgubirea sau suma asigurată, denumită in continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare, incheiat in condiţii prezentei legi, în limitele si la termenele convenite”.

De esenţa contractului de asigurare este caracterul aleator, deoarece părţile nu cunosc la încheierea contractului, existenţa sau sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Aceasta deoarece obligaţiile asumate de asigurat şi asigurător depind de un eveniment viitor şi incert (fie în ceea ce priveşte realizarea, fie numai în ceea ce priveşte momentul realizării sale). Acest eveniment, denumit alea, comportă, pentru fiecare dintre părţi, o şansă de câştig sau un risc de pierdere.

Pe lângă acest caracter, contractul de asigurare se mai caracterizează prin aceea că este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, succesiv, de adeziune si de bună- credinţă.

După domeniul (ramura) la care se referă, asigurările pot fi grupate astfel: asigurări de bunuri, asigurări de persoane şi asigurări de răspundere civilă.

În asigurările de răspundere civilă, spre deosebire de asigurările de bunuri si persoane, pe lângă asigurator si asigurat, dacă se produce riscul acoperit prin asigurare, mai intervine si o a treia persoană si anume, terţul păgubit.

În asigurare, răspunderea faţă de ţerţi se referă la circumstanţele in care:

-proprietatea acestora este avariată sau distrusă ;

-seproducvătămări corporale sau decese, ca rezultat al actelor neglijente sau omisiunilor unor persoane vinovate.

Prin asigurarile de raspundere civila sunt acoperite numai acele prejudicii, produse de asigurat unor terte persoane, care sunt urmarea unui accident.

În cele ce urmează, ne vom referi la asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule, cea mai cunoscută asigurare de răspundere civilă din ţara noastră, singura obligatorie.

Deosebirea dintre asigurarea obligatorie şi asigurarea prin efectul legii (reglementatǎ anterior prin Decretul nr. 471/1971, în prezent abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 136/1995) constǎ în caracterul esenţialmente contractulal al celei dintâi, caracter ce are drept consecinţǎ despǎgubire erţelor persoane pǎgubite prin accidente de circulaţie numai dacǎ s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie, rol exclusiv al voinţei pǎrţilor şi nu al legii, ale cǎrei dispoziţii nu suplinesc voinţa de a contracta. În consecinţǎ, în situaţia în care deţinǎtorul de autovehivul nu a încheiat o asigurare obligatorie (împotriva dispoziţiilor legale), terţul pǎgubit nu va putea fi despǎgubit în temeiul asigurǎrii obligatorii (pentru cǎ nu existǎ contract de asigurare, nici asigurǎtor şi nici obligaţie de despǎgubire). În aceastǎ situaţie, terţul pǎgubit va avea numai posibilitate de a se îndrepta cu acţiune împotriva deţinǎtorului autovehiculului (potrivit dreptului comun.

II. Conceptul de asigurare RCA

Asigurarea de Răspundere Civilă Auto, cunoscută sub numele de RCA, este o asigurare prin care terţii prejudiciaţi în urma unui accident auto produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri pentru daunele materiale si/ sau vătămarile corporale suferite.

Asigurarea de raspundere civilă auto este fundamental diferită e asigurarea tip Casco, aceasta din urmă fiind o asigurare facultativă prin care persoana care primeste despăgubiri pentru daunele produse autovehiculului său este asiguratul si nu un terţ.