Salarizarea și Sporurile

Litigiul 1

Drepturi(Sporuri salariale).Acordare

(Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze

privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 726/LM/2004)

Prin sentinţa civilă nr. 550 din 10.05.2004, a Tribunalului Călăraşi, s-a admis acţiunea, astfel cum a fost întregită, reclamantului D.D. şi a dispus obligarea pârâtei S.C. S. S.A. Călăraşi, la plata sumei totale de 16.295.857 lei, compusă din 14.025,183 lei spor pentru muncă suplimentară, 856.515 lei spor de noapte, 1.414.159 lei drepturi salariale aferente preavizului.

Pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei sus-citate, criticând-o, în esenţă, în sensul că nu trebuia acordate reclamantului sporuri de noapte si pentru muncă suplimentară, întrucât asemenea sporuri nu au fost prevăzute în contractul individual de munca şi oricum instanţa de fond nu a fost sesizată prin acţiune cu privire la aceste sporuri, iar referitor la drepturile băneşti pentru perioada de preaviz, acestea au fost achitate, existând dovezi sub acest aspect.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca tardiv declarat , întrucât sentinţa atacata a fost investita cu formulă executorie la data de 11.06.2004. De asemenea , a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Curtea va respinge excepţia de tardivitate a formulării recursului şi totodată , în baya art.312 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele motive:

Astfel, cât priveşte excepţia de tardivitate invocată de reclamant, aceasta nu poate fi primită. Întrucât, aşa cum rezultă din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, sentinţa atacată a fost comunicată recurentei la data de 15.06.2004 iar recursul a fost introdus la data de 25.06.2004, deci înăuntrul termenului prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, text legal aplicabil în speţă din acest punct de vedere, fiind vorba despre un conflict de drepturi în sensul aceleiaşi legi.

Criticile exprimate prin motivele de recurs sunt nefondate, astfel că nu pot fi primite.

Acţiunea formulată de intimatul-reclamant are caracterul unei acţiuni în despăgubiri băneşti, având ca izvor contractul de muncă încheiat cu recurenta, pentru care, fapt necontestat, a prestat activităţi pe timp de noapte si suplimentar faţă de programul normal de lucru , fără a fi remunerat corespunzător.

Este adevărat că redactarea acţiunii este deficitară , ceea ce se datorează faptului că autorul acesteia este o persoană fără pregătire juridică de specialitate. Însă, din cuprinsul acesteia (motivare în fapt ) se poate desprinde concluzia că reclamantul a sesizat instanţa de fond şi cu privire la acordarea drepturilor băneşti pentru lucrul pe timp de noapte şi pentru cel în ore suplimentare, câtă vreme a solicitat expres în finalul cererii sale să fie despăgubit pentru orele suplimentare efectuate şi totodată a arătat că a „lucrat non-stop în ture de 12 ore cu 24” , ceea ce înseamnă că a exprimat pretenţii şi cu privire la activitatea desfăşurată pe timp de noapte în folosul recurentei.

Această concluzie, se impune pentru că oricât de lacunară ar fi motivarea unei acţiuni, judecătorul este obligat , ca în virtutea rolului său activ (prev. De art. 129 C.pr.civ), şi printr-o aplicare corespunzătoare a principiului ce decurge din dispoziţiile art. 84.pr.civ. , să determine pretenţiile deduse judecăţii şi să le califice din punct de vedere juridic, în caz contrar putând fi acuzat de denegare de dreptate.(art. 3 Cod civil)

Trebuie adăugat la cele de mai sus şi faptul că la ultimul termen de judecată, intimatul-reclamant şi-a precizat acţiunea în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, solicitând să-i fie achitate toate drepturile băneşti ce i se cuvin potrivit concluziilor expertului, fiind respectate din acest punct de vedere prevederile art. 132 alin. 2 C.pr.civ.

Aşa fiind , va fi înlăturată susţinerea recurentei, că prima instanţă nu ar fi fost sesizată cât priveşte contravaloarea sporului de noapte şi a celui pentru ore suplimentare.

Aceeaşi soluţie se impune cât priveşte critica referitoare la neincluderea sporurilor în discuţie în contractul individual de muncă al intimatului. În speţă, s-a dovedit împrejurarea că intimatul a prestat pentru recurentă, la solicitarea acesteia, muncă pe timp de noapte şi ore suplimentare, fapt necontestat de către angajator. După cum se ştie contractul de muncă este un act juridic bilateral, cu caracter sinalagmatic(drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente), ceea ce înseamnă că dacă salariatul a desfăşurat activităţi precum cele sus-menţionate, el trebuie remunerat, obligaţie ce revine angajatorului, cel care trebuie să achite preţul muncii al cărei beneficiar este. Din acest punct de vedere, se poate considera că, prin acordul părţilor, a fost modificat implicit şi contractul individual de muncă, încheiat între recurentă şi intimat. În situaţia din speţă, ar fi injust ca societatea angajatoare să nu–l despăgubească pe salariatul său, în condiţiile în care a avut de câştigat de pe urma muncii suplimentare şi pe timp de noapte prestată de angajatul său.

Oricum, concluziile raportului de expertiză, întocmit în cursul judecăţii, în fond, sunt în sensul celor de mai sus.

În sfârşit cât priveşte drepturile băneşti aferente perioadei de preaviz, faţă de conţinutul raportului de expertiză, nu poate fi acceptată susţinerea recurentei că ar fi achitat respectivele drepturi băneşti, cu atât m,ai mult cu cât la dosar nu există nici un act care sa confirme sub semnătura intimatului, că acesta ar fi primit suma de bani la care avea dreptul cu acest titlu.

Concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul judecăţii sunt în sensul celor de mai sus.