Sistemul administrativ în domeniul protecției mediului

Cuprins

1. Introducere 2

2. Principiile de bază ale administrării resurselor naturale 3

3. Sistemul organelor administrării de stat în domeniul protecției mediului 5

3.1. Parlamentul Republicii Moldova 5

3.2. Președintele Republicii Moldov 6

3.3. Guvernul Republicii Moldova 6

3.4. Ministerul Mediului. 7

3.5. Autoritățile administrației publice locale. 14

4. Cadastrele de stat ale resurselor naturale 15

5. Sistemul actelor permisive în domeniul mediului 17

BIBLIOGRAFIE 21

1. Introducere

Protecția mediului este reglementată de un cadru legislativ și instituțional puternic în Republica Moldova. Constituția Republicii Moldova prevede că fiecare persoană are dreptul la un mediu sănătos și ecologic, iar statul are responsabilitatea de a proteja și de a îmbunătăți mediul înconjurător.

În sens larg, administrarea reprezintă conducerea sau gestionarea cu ceva sau cineva. Administrarea în domeniul utilizării sau protecției mediului este totalitatea acțiunilor întreprinse de subiecți, îndreptate spre asigurarea executării legislației în vigoare în domeniul mediului și utilizării resurselor naturale. Conform art. 11 alin. 1 din Legea cu privire la resursele naturale gestiunea resurselor naturale este o activitate de reglementare, evidență și control al însușirii primare a resurselor naturale, utilizării și reproducerii lor. Astfel, administrarea presupune gestionarea cu resurse naturale, asigurarea folosirii raționale a resurselor naturale și protecția intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice.

Conform legislației în vigoare funcția ecologică a statului este îndeplinită în viață de către diferite structuri, datorită cărora și conținutul administrării este diferit. Funcția administrării reprezintă direcția permanentă în activitatea de asigurare a folosirii raționale a resurselor naturale și protecția mediului.

În Republica Moldova, administrarea în domeniul protecției mediului este asigurată de mai multe entități și instituții, care lucrează împreună pentru a monitoriza, evalua și gestiona impactul activităților umane asupra mediului înconjurător. Legea cu privire la protecția mediului înconjurător stipulează autoritățile cu atribuții în domeniul protecției mediului: Parlamentul (art.6), Președintele Republicii Moldova (art.7), Guvernul (art.8) și autoritățile publice locale (art.9, 10). Aceeași lege stabilește la art. 4 alin. 2 că dreptul de gestiune al tuturor resurselor naturale în Republica Moldova este exercitat în numele statului de către Parlament.

Conform art. 12 din Legea cu privire la resursele naturale alin. 1 structura de gestiune a resurselor naturale este:

- Guvernul,

- Organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale și cu protecția mediului înconjurător (Ministerul Mediului),

- Autoritățile administrației publice locale.

Potrivit art. 107 al Constituției R. M., organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viață, în temeiul legii, politica Guvernului R. M., hotărârile și dispozițiile lui, conduc domeniile încredințate și sunt responsabile de activitatea lor.

Ministerul Mediului este organul central de specialitate ale administrației publice, care, potrivit exigențelor actuale, își exercită funcțiile în monitoring-ul calității componentelor de mediu, asigurarea protecției mediului înconjurător și reglementarea folosirii resurselor naturale.

2. Principiile de bază ale administrării resurselor naturale

Legea cu privire la resursele naturale stabilește la art. 11 alin. 2 principiile de bază ale administrării:

1. asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;

2. susținerea activității orientate spre folosirea rațională a resurselor naturale renovabile și economisirea celor nerenovabile;

3. prevenirea efectelor negative ale activității economice asupra resurselor naturale;

4. neadmiterea cumulării de funcții ce țin de gestiunea resurselor naturale cu activități de utilizare a acestora în scop de profit;

5. folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepția cazurilor de regenerare a lor;

6. prioritatea dreptului internațional în domeniul folosirii resurselor naturale transfrontiere.

Principiul asigurării unei folosiri durabile a resurselor naturale se bazează pe ideea că utilizarea acestor resurse trebuie să fie în limitele durabilității și să nu ducă la degradarea lor. Acest principiu presupune că trebuie să utilizăm resursele naturale într-un mod responsabil și eficient fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Pentru a asigura o folosire durabilă a resurselor naturale, este necesar să se ia în considerare impactul activităților noastre asupra mediului și să se găsească soluții sustenabile care să reducă acest impact. Aceste soluții pot include măsuri de conservare a resurselor naturale, promovarea energiilor regenerabile, gestionarea eficientă a deșeurilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

De asemenea, este important să se promoveze un consum responsabil și o producție durabilă, care să minimizeze pierderile și deșeurile și să maximizeze utilizarea resurselor naturale într-un mod sustenabil. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea tehnologiilor și metodelor de producție mai eficiente din punct de vedere al resurselor, precum și prin educarea și conștientizarea publicului cu privire la importanța protejării resurselor naturale și a utilizării lor responsabile.

În concluzie, principiul asigurării unei folosiri durabile a resurselor naturale este esențial pentru protejarea mediului și pentru menținerea echilibrului ecologic al planetei noastre.

Principiul susținerii activității orientate spre folosirea rațională a resurselor naturale renovabile și economisirea celor nerenovabile se bazează pe ideea că trebuie să folosim resursele naturale într-un mod responsabil și sustenabil, astfel încât să putem asigura necesitățile noastre prezente.