Solvabilitatea și stabilitatea asiguratorului

Solvabilitatea asigurătorului reprezintă capacitatea lui financiară de a-şi onora la momentul oportun şi în totalitate obligaţiile de plată asumate. Asigurătorul trebuie să deţină, pe durata activităţii sale, în orice moment, o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate. Marja de solvabilitate disponibilă este constituită din patrimoniul asigurătorului liber de orice angajament previzibil, cu excepţia activelor nemateriale. În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sînt obligaţi să-şi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de calcul şi de raportare se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere. Stabilitatea financiară a asigurătorului reprezintă capacitatea lui de a respecta marja de solvabilitate pe întreaga durată a obligaţiilor certe, asumate conform contractelor de asigurare , precum şi a obligaţiilor viitoare. Stabilitatea financiară a asigurătorului este garantată prin:

a) nivelul capitalului propriu

b) totalitatea activelor şi gradul lor de diversificare şi lichiditate

c) rezervele tehnice şi matematice

d) coraportul dintre obligaţiile din asigurare şi obligaţiile cedate în reasigurare; e) eficienţa politicii investiţionale. Cerinţele faţă de capitalul propriu, structura şi componentele marjei de solvabilitate disponibile se stabilesc prin actele normative ale autorităţii de supraveghere. În vederea prevenirii insolvabilităţii unui asigurător, precum şi a redresării acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va efectua, cel puţin o dată pe an, un control referitor la situaţia financiară a asigurătorilor, pentru a verifica respectarea dispoziţiilor legale cu privire la marja de solvabilitate şi la menţinerea nivelului capitalului social. În temeiul prevederilor privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor marja de solvabilitate reprezintă suma cu care valoarea activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor, care trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită prin normele privind limita minimă a marjei de solvabilitate a asigurătorilor. Pentru determinarea solvabilităţii asigurătorului se va face raportul dintre marja de solvabilitate de care dispune asigurătorul, aşa cum aceasta a fost definită în normele privind limita minimă a marjei de solvabilitate a asigurătorilor care practică asigurări generale, respectiv asigurări de viaţă, În funcţie de rezultatul raportului dintre marja de solvabilitate de care dispune asigurătorul şi marja de solvabilitate minimă, se determină gradul de solvabilitate al asigurătorului, respectiv:

- asigurători insolvabili, în cazul în care rezultatul acestui raport este subunitar.

- asigurători aflaţi în pragul de insolvabilitate, în cazul în care rezultatul acestui raport este egal cu 1.

- asigurători pentru care există un risc ridicat de insolvabilitate, în cazul în care rezultatul raportului este cuprins între 1 şi 1,5.

- asigurători pentru care există un risc scăzut de insolvabilitate, în cazul în care rezultatul raportului este cuprins între 1,5 şi 2.

- asigurători pentru care nu există un risc de insolvabilitate, în cazul în care raportul este mai mare de 2.

Dacă în urma analizei rapoartelor financiare şi a controalelor efectuate Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că asigurătorul se află în pragul de insolvabilitate sau are un risc ridicat de insolvabilitate, care pune în pericol onoarea obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi, aceasta va solicita consiliului de administraţie al asigurătorului întocmirea şi aplicarea unui plan de redresare financiară. Un asigurător este obligat să îşi determine anual gradul de solvabilitate şi să transmită raportări anuale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu Normele privind forma şi conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurările de viaţă, precum şi informaţiile, documentele şi certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte. Dacă asigurătorul, ca urmare a determinării gradului de solvabilitate, constată că se află la pragul de insolvabilitate sau că prezintă un risc ridicat de insolvabilitate, este obligat să întocmească şi să depună imediat la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor un plan de redresare financiară. Până la redresarea completă a asigurătorului, precum şi în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consideră că situaţia financiară a asigurătorului se va deteriora în continuare, aceasta poate restrânge sau interzice acestuia să dispună liber de o parte sau de toate activele sale şi poate lua orice alte măsuri prin care să apere interesele asiguraţilor. Stabilitatea financiară, care după cum am stabilit şi în alte rânduri conferă şi asiguraţilor certitudinea indemnizării în caz de producere a evenimentului asigurat, evoluează din punct de vedere al comensurării, ultima modificare în acest sens fiind norma din 17/06/2005 privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul care practică asigurări generale şi de viaţă, al marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă.