Speța dreptul comnicarii

Înainte de a putea cerceta în detaliu o speță care ilu strează încalcarea dreptului la protecția sursei, este normal să trecem în revistă temiurile legale care protejează sursa jurnalistică.

În primul rând este vorba despre Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la Libertatea de Exprimare, conform căruia „Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.” Același articol la punctul 2 spune că „Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”

Așadar, prin accesul la informații de interes public se întelege inclusiv protejarea surselor jurnlistului pentru acele informații. Doar în situații extreme se poate cere divulgarea sursei jurnalistice, și, eventual se poate cere printr-o somație divulgarea sursei. Foarte rar se poate dispune realizarea unor percheziții și confircarea documentelor sau bunurilor.

Cu privire la protecția sursei jurnalistice foarte utilă este Recomandarea nr. R(2000)7 cu privire la dreptul jurnaliștilor de a nu divulga sursele de informații. Aceasta a fost adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei pe 8 martie 2000 și definește sursa jurnalistică ca fiind „orice persoană care furnizează informații unui jurnalist.

În România, Legea nr.504/2002 a audiovizualului, în articolul 7, punctul (6) prevede că dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanțele judecătorești numai în situațiile în care este pusă în pericol siguranța națională sau a ordinii publice, sau atunci când dezvăluirea este absolut necesară pentru a soluționa cauză aflată în fața istanței judecătorești, dar numai în anumite condiții. Aceeași lege, la punctul (2) spune că: „orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională.

Speța

Un jurnalist care lucra pentru săptămânalul german „Stern” a înaintat o plângere cu privire la perchezițiile și confiscările făcute la domiciliul său și la locul său de muncă. Acestea au avut loc în urma publicării unor articole scrise de el cu privire la neregulile depistate în cadrul instituțiilor europene. Articolele se bazau pe informații conținute în documentele confidențiale ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F). După ce a subliniat că dreptul jurnaliștilor de a păstra confidențialitatea asupra surselor nu poate fi considerat doar un privilegiu al unora care poate fi acordat sau retras în funcție de legalitatea sau ilegalitatea surselor, ci un atribut real al dreptului la informație, Curtea a concluzionat că motivele invocate de către instanțele belgiene sunt insuficiente pentru a justifica perchezițiile în cauză.