Strategii de combatere a corupției

1. INTRODUCERE

Faptul că fenomenul corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind pînă în prezent unul dintre cele mai grave şi mai răspîndite comportamente ale unor persoane cu funcţii de răspundere, este o afirmaţie ce nu suscită îndoiala.

Actualizarea problemei se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte puternic al fenomenului corupţiei asupra democraţiei statului, echităţii sociale, a justiţiei şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ultimul timp se creează impresia că lupta împotriva corupţiei a ajuns la apogeu. La formarea acestei păreri contribuie adresarea Republicii Moldova la diferite organisme internaţionale (Grupul de state contra corupţiei - GRECO) şi convenţii internaţionale (Convenţia Penală a Consiliului Europei privind corupţia; Convenţia Civilă a Consiliului Europei privind corupţia), precum şi multiplele acte normative, declaraţii, atitudini înscrise în actualul program de guvernămînt, acesta având înscrisă combaterea corupţiei prin măsuri radicale, care să determine o reducere eficientă a acestui viciu social. Totuşi el continuă să aibă o amploare deosebită în societate.

Lucrarea dată constituie o încercare de a aborda problema corupţiei şi a formelor ei sub aspectul teoretic al dreptului penal şi criminologiei. Deoarece criminologia este o ştiinţă complexă de studiu, lucrarea conţine referiri la aspectul normativ – juridic, social şi istoric al subiectului, precum şi analize comparative ale legislaţiei altor state şi studiul expertizei pozitive acumulate de alte state în contracararea acestui fenomen.

Se propune prin prezenta lucrare îmbunătăţirea cadrului normativ existent, pentru a determina aplicarea eficientă a normelor de drept în practică nu doar la nivel teoretic şi pentru a elimina textele cu interpretare ambiguă şi cu posibilităţi de eludare a legii şi de evitare a răspunderii. Necesită de asemenea adoptarea unui şir de măsuri spre perfecţionarea aparatului public, spre ridicarea responsabilităţii funcţionarilor, publicitatea în activitatea factorilor de decizie şi transparenţa activităţii lor, informarea largă a societăţii civile despre modul de rezolvare a intereselor ei, precum şi controlul eficient din partea organelor de control competente, mass – media şi societăţii civile asupra aparatului public.

Baza metodologică utilizată cuprinde acte normative, lucrări de specialitate, publicaţii din mass – media ce reglementează problema corupţiei, date statistice şi sondaje de opinie acordate de organizaţia neguvernamentală Transparency International – Moldova, precum şi materiale ale Curţii de Conturi.

Astfel s-a obţinut o lucrare ce reflectă pe larg fenomenul corupţiei, prin prisma literaturii de specialitate, a evenimentelor petrecute (Conferinţa internaţională privind combaterea corupţiei, petrecută la Chişinău la 19-20 noiembrie 2004), mass – media, cât şi a viziunii proprii asupra fenomenului în cauză.

Este o abordare teoretică a fenomenului corupţiei, care impune o abordare practică. E de menţionat că atât timp cât acest fenomen va fi abordat doar teoretic, dar nu şi practic, cât timp societatea îl va tolera, acesta va dăinui în stat. Depinde de fiecare dintre noi în parte în ce fel de societate existăm, cine ne conduce şi cum vom trăi în viitor.

2. CORUPŢIA – NOŢIUNE ŞI ISTORIC

Definită ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, corupţia înseamnă folosirea abuzivă de către o persoană a funcţiei de intermediar sau de decizie pe care o îndeplineşte, pentru a acorda celui care corupe sau comunităţii de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracţii sau a primirii unor proprietăţi. Tot corupţie înseamnă şi folosirea de către o persoană a funcţiei sau poziţiei sale publice, pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obţinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor funcţii profesionale sau administrative.

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor statale.

Deşi există nenumărate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns pâna acum la o definiţie universal valabilă şi unanim acceptată, care să acopere toate actele şi faptele posibile şi care să constituie în orice juridisdicţie acte de corupţie.

Cu o istorie de mii de ani, începând încă din antichitate, corupţia reprezintă unul dintre modelele comportamentale dintre cele mai rele, dar, în acelaşi timp, extrem de răspândite în cadrul funcţionarilor oficiali sau reprezentanţilor aleşi ai comunităţii. În ultimul secol, ea priveşte şi comportamentul celor din domeniul privat. Interesul şi îngrijorarea faţă de acest fenomen au crescut şi au avut loc reacţii pe plan naţional şi internaţional.

Pentru prima oară în anul 1975, prin rezoluţia 3514, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a abordat chestiunea practicilor corupte în tranzacţiile comerciale internaţionale şi, ca urmare, au fost adoptate o serie de alte măsuri de către organisme internaţionale în legătură cu acest subiect.

Un exemplu în acest sens este Programul de acţiune împotriva corupţiei realizat în anul 1995 de către Grupul multidisciplinar de studiu al corupţiei şi supus aprobării Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei în anul 1996, program care conţine patru capitole, primele trei ocupându-se de aspectele de drept civil, penal, administrativ şi constituţional, iar cel de-al patrulea tratând o serie de subiecte care, deşi s-ar integra cu uşurinţă într-unul din capitolele anterioare, au un specific aparte şi ca urmare sunt tratate separat: finanţarea partidelor, activitatea de lobby, mass-media şi rolul ei în lupta împotriva corupţiei, activităţile de cercetare, instruire şi schimb de experienţă în această direcţie.

În România corupţia nu este un produs nou al relaţiilor sociale şi economice apărute după anul 1989. A existat şi în timpul regimului totalitar, aspect care îi conferă elemente de continuitate în evoluţia sa.

Corupţia este parte a unei categorii mai mari de infracţiuni de natura economică şi financiară care reprezintă una din formele de criminalitate cele mai agresive din România. Printre formele de agresiune a criminalităţii economico-financiară se poate menţiona creşterea de peste 6 ori a numărului de infracţiuni de natură economică în perioada 1990-2005 (de la 18.618 la 183.0362 ), creşterea numărului infracţiunilor de corupţie şi a numărului participanţilor şi apariţia şi incriminarea unor infracţiuni noi (bancruta frauduloasă, evaziunea fiscală, deturnarea de fonduri etc.).

Datele expuse mai sus conturează o imagine alarmantă a aspectelor practice legate de corupţie. Evident aceştia sunt indicatori sintetici care surprind situaţia existentă la nivel naţional, dar ei sunt utili şi pentru a sublinia amploarea şi expansiunea fenomenului corupţiei la toate nivelurile societăţii românesti, văzută fie la nivel local, fie la nivel central.